Nu ştim, vorba vine, cum sunt alţi purtători de uniformă botezaţi nu întâmplător Garcea, dar şeful de post şi ajutorul lui dintr-o comună care începe cu Tarna şi se gată cu Mare pot fi lesne comparaţi cu nişte gingaşi ghiocei, discreţi şi parfumaţi. Pentru că le place să tragă vârtos la măsea, dar crâşma din sat e lipită de Primărie, oamenii în uniformă trebuie să fie discreţi, iar în acest scop se deplasează la birtul din Valea Seacă. Parfumul pe care îl emană când ies din birtul cu nume de floare de primăvară este atât de puternic încât sătenii se amuză copios şi îi arată cu degetul când îi văd cum se clatină de-a lungul uliţelor. Ba unii dintre ei i-au tras şi în poză cu telefonul mobil, să aibă ce arăta copiilor neastâmpăraţi, pe post de bau bau. Pentru că sunt înţelegători faţă de oamenii legii, sătenii nu se eschivează dacă se pune problema să-i sprijine. La propriu, dacă înţelegeţi ce vrem să spunem. Aşa cum s-a întâmplat nu demult cu ajutorul lu’ Garcea şefu’. Ce-i drept şi omul a fost recunoscător, şi pe tot drumul până acasă le-a cântat suporterilor hitul acela de muzică populară numa’ potrivit cu starea în care se afla: tare bat am fost asarăăăăăăăăăăăăă şi diseară mă-mbăt iarăăăăăăăăăăăăă… Hâc, ne scuzaţi!

No related posts.