Au fost intens comentate în ultimele zile rezultatele studiului realizat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES) conform cărora dacă ar candida la Preşedinţie “alături de candidaţii sau şefii partidelor de azi”, Nicolae Ceauşescu ar fi votat de 41% din români. Ceea ce înseamnă că ar intra lejer în finala alegerilor pentru funcţia de şef al statului, pe care să o chiar câştige. O concluzie de acest fel generează semne serioase de întrebare în condiţiile în care procentul de 41% este dublu faţă de cel din urmă cu câţiva ani, când Nicolae Ceauşescu avea o acceptabilitate de 20-22%.
Subscriu punctului de vedere al celor care consideră că spectaculoasa creştere nu vine din nostalgia după liderul absolut al “epocii de aur” şi nici după comunism, ci din evoluţia falimentară a politicienilor mai vechi şi mai noi, a căror prestaţie şchioapă, demagogică şi populistă a pulverizat orice urmă de încredere în clasa politică şi a generat frustrare şi deznădejde.
Preluând la modul electoral rezultatele sondajului realizat de IRES, propagandişti obişnuiţi cu cleveteala de serviciu s-au grăbit să decreteze că nostalgia după Nicolae Ceauşescu este urmarea guvernării dezastruoase Băsescu-Boc. Din nefericire, nostalgia, deznădejdea şi lipsa de încredere în actorii politici este veche şi am greşi grav exonerând pleiada figurilor triste care şi-au arogat merite în privinţa modului de conducere a destinelor României post-decembriste căci, iată, peste numele multora dintre ei s-a aşternut praful uitării în mod întru totul justificat.
Este, desigur, la îndemână, să dai vina acum pe diriguitorii prezentului, şi nu trebuie să fii un as al analizei politice pentru a-ţi da seama că actuala stare de spirit a românilor deznădăjduiţi nu poate fi schimbată în bine de anunţuri de genul celor privind tăierea salariilor şi pensiilor, cele mai dure măsuri de acest fel din Europa. La care se mai cuvine adăugat modul haotic în care a reacţionat Guvernul în chestiuni esenţiale precum cota unică şi TVA sau maniera lamentabilă de comunicare cu populaţia direct vizată. Toate acestea şi încă altele au adâncit prăpastia dintre Puterea actuală şi electorat reprezentând motivul esenţial pentru faptul că o parte a acestuia priveşte în trecut cu nostalgie. Un trecut pe care unii dintre ei, cei mai tineri, nici măcar nu-l cunosc.
Pe de altă parte, cel mai important factor în această percepţie îngrijorătoare este lipsa de oferte viitoare. Din acest motiv devine persistentă întrebarea dacă PDL are, în orice formulă, capacitatea să producă un program coerent care să limiteze un nou ciclu de dezvoltare a României? Sau, în acelaşi context, este capabilă Opoziţia să ofere un astfel de program, ca alternativă în cazul eşecului PDL? În caz contrar şi mai ales în lipsa unor politicieni curaţi şi cu forţe proaspete şi a unor structuri de partid reformate în raport cu exigenţele actuale, ne va fi dat să asistăm paralizaţi la ofensiva trecutului comunist sau la ascensiunea unor cangrene politice, repetând la infinit aceeaşi placă ruginită.
Voicu D. Rusu
No related posts.
din cate am inteles cei din transilvania au dus-o destul de bine in perioada comunista, daca aveau pile si puteau fura din fabrici sau magazinele unde lucrau, prin troc ieseau boieri. asta ne-a invatat comunismul: sa furam, sa uneltim si celebra fraza romaneasca “lasa ca merge si asa”
eu sunt din sud, eram copil pe vremea comunismului dar o sa tin minte toata viata ca m-am trezit la 4 si am mers cu m*** la coada la lapte prin decembrie-ianuarie, laptele a venit la 7 si s-a terminat la 2 persoane inaintea noastra… nici nu vreau sa ma gandesc la ce ora au trebuit sa vina disperatii care au fost primii in rand. in fine, ce mai retin sunt cozile interminabile la paine si bucuria extraordinara cand de craciun vedeam si eu o banana sau portocala.
in rest lumea lucra, avea bani dar nu avea pe ce-i cheltui si putea merge in concediu pe litoralul romanesc, dar griji ca parca intr-o perioada, duminicile, numai masinile cu anumite numere puteau calatorii…o duminica cele cu numere pare si in cealalta masinile cu numere impare:D
suntem prea epuizati sa ne mai zbatem in mizeria asta corupta, piloasa si incredibil de nedreapta, unde legile sunt facute doar de ochii lumii si cei rai nu sunt pedepsiti niciodata, unde banul e mai important decat orice viata de om si unde nu se mai pune pret pe valori si munca cinstita ci pe suste si invarteli şi alte lucruri mediocre, unde televiziunea ne indobitoceste pe zi ce trece cu pipite blonde siliconate, vulgare sau cu prezentatori senzationalisti de 2 lei, unde puterea e prea interesata de propria avere ca sa mai conduca si tara …democratia nu ar trebui sa fie asa… nu este asa (cel putin in strainatate) si ii inteleg pe cei care, prea obositi, doresc sa se opreasca, sa se reintoarca in comunism unde nu ar trebui sa-si bata capul cu ce o sa manance ziua urmatoare, ar avea munca si altii ar gandi si s-ar zbate pentru ei… totusi, din pacate, cei care au dat jos comunismul au avut şi ei un motiv destul de solid
inainte de 89 asa traiam in ardeal ca si in alte parte a tari dar eu eram copil in ani 70-80 , era tot ce doreai in magazinele in ani 80 conducerea a hotarat sa ia imprumut de la fmi sa mai construiasca ceva in tara exemplu in satmar a fos construit tot centru nou inclusiv palatul administrativ , mic.17 mic16 carpatii 2
aufost modernizati fabricile adica din bani luati imprumut se vede unde a fost
cheltuiti , technica din vest nu a putut intra ca au blocat cei din vest ca comunismul sa nu reuseasca , bani imprumutati a trebuit dat inapoi si toti au trebuit sa contribuim pentru ca toti tineri au primit locuinta toti au avut loc de munca tineri au putut sa invete pe banii statului nu cum e acuma ca toti prosti se aduna la facultatile particulare, acuma statul are datorii externe 89 miliarde euro ce sa facut din bani acestia , comunisti din atatia banii construia inca o romanie , asa sa fie de rusine la toti cine iubeste capitalismul di romania.
cine a castigat ca a cazut comunismul in europa? capitalisti asa de mult au iubit pe noi ca au luptat sa cada comunismul ca sa prinda piata si in fostul bloc sovietic asa ca nu dorinta de libertate a distrus comunismul ci capitalul.