Până în urmă cu vreo doi ani, majoritatea românilor care şi-au dorit să emigreze în Occident pentru o viaţă mai bună o făcuseră deja, iar unii dintre cei plecaţi chiar au început să se întoarcă acasă, în timp ce alţii îşi făceau aceleaşi planuri. Acum, după doi ani de criză pe toate planurile, situaţia s-a schimbat total. Tot mai mulţi români se gândesc să ia drumul străinătăţii, acasă se mai întorc doar cei rămaşi pe drumuri în afara ţării şi vin mai mult de nevoie decât de bună voie.
Pulsul străzii arată că românii au ajuns la limita răbdării. Neajunsurile financiare cumulate cu lipsa perspectivelor de a putea duce un trai decent şi lehamitea faţă de această societate bolnavă sunt principalele motive pentru care românii vor să emigreze. Românului de rând îi este tot mai greu să supravieţuiască într-o ţară în care şpaga sau comisionul, pilele şi apartenenţa la un grup politic ori de influenţă reprezintă garanţia succesului. Când acestea nu te lasă să trăieşti, când devin o povară, nu-ţi rămâne decât să-ţi iei lumea în cap.

La toate acestea se adaugă apariţia zilnică pe sticlă a oamenilor politici, veşnic aceiaşi, care dintr-o singură iscălitură îţi schimbă radical viaţa prin decizii haotice şi adesea incredibile. Când simţi că soarta ta depinde atât de mult de decizia unor semidocţi nu mai poţi avea nicio speranţă. Atunci te gândeşti să pleci, simţindu-te un străin în propria ta ţară. Aşa se naşte o nouă generaţie de posibili imigranţi din motive politice, de care auzisem până în anii 90.
În România politica a ajuns să se facă la televizor, fiind de o transparenţă greţoasă. Dacă întrebi un cetăţean simplu din oricare ţară vestică cine e ministru al transporturilor, al sănătăţii ori al oricărui alt portofoliu ai şanse foarte mari să primeşti o ridicare din umeri. Dincolo, pe oameni nu îi interesează cine sunt miniştri, ei au o viaţă normală şi nu au nevoie să-şi aglomereze creierul cu informaţii inutile de acest gen. Ei nu stau la cozi, salariile le ajung pentru un trai decent şi nu sunt toată ziua agresaţi de prognoze false şi veşti proaste. Mai există o explicaţie. Dincolo, societatea funcţionează normal, miniştrii sunt discreţi şi conştienţi că se află în slujba cetăţeanului. La noi, nu. Miniştrii noştri ne agresează zilnic de pe micile ecrane, ne dau veştile proaste pe care le decid şi ne spun întotdeauna că nu ei sunt de vină pentru starea proastă în care a ajuns ţara. Vinovaţii sunt întotdeauna în altă parte. Căci dacă ar fi fost ei ar fi trebuit să-şi dea demisia. Până când lucrurile se vor schimba, românilor nu le mai rămâne decât să-şi dea ei demisia din calitatea de simpli cetăţeni şi să emigreze. Poate chiar să ceară azil politic.
Crina Dunca

No related posts.