În aceste zile trăim o telenovelă politică cu intrigi ieftine pe toate planurile, dar cu final fericit pentru actorii implicaţi. De la o remaniere “soft” dorită de o parte s-a ajuns la una mai “hard” pe placul conducătorului mult iubit. Curajos nevoie mare şi umflat în pene, actorul principal s-a prezentat la stăpânul care trage sforile din umbră cu varianta “soft” a remanierii, îmbărbătat de susţinerea majoritară a colegilor de partid şi de interese, care nu au fost de acord ca el să-şi depună mandatul şi să-şi vadă de treburile de partid. Subordonat devotat al lui Băsescu, Boc s-a trezit dimineaţa mai rebel decât a fost pe vremuri Tăriceanu. Deşi era aşteptat să-i ducă şefului de la Cotroceni un dar mare, premierul s-a dus cu o atenţie minoră, în care pusese şi un dar otrăvit. Curajul i-a pălit brusc când a aflat că protectorul său îi pregătea o variantă care l-ar fi detronat imediat de la Palatul Victoria, cu întreg cabinetul său. S-a făcut din nou preş cum îl ştiam, iar până spre seară s-a rezolvat dorinţa şefului.

Două nume grele au apărut pe lista remaniabililor, Videanu şi Berceanu. Ei au anunţat că pleacă, forţaţi ce-i drept, pentru a se ocupa de treburi mai importante. Ministrul Economiei chiar a avut tupeul să spună că economia e pe calea cea bună, el şi-a făcut treaba şi acum e cazul să se ocupe de afacerile de partid. Şi de afacerile proprii.
În final, s-a făcut voia preşedintelui, s-a făcut o remaniere consistentă, iar Băsescu a avut motivaţia să anunţe oficial sacrificiile făcute de PDL pentru ca ţara să treacă de dificultăţile economice şi sociale. Ieri, cu ocazia depunerii jurământului noilor miniştri, am văzut iar un Traian Băsescu salvator. Salvatorul care ne-a scăpat de miniştrii bau-bau care ne-au tăiat salariile, ne-au introdus taxe noi şi ne-au pus să stăm la cozi. Vechii au fost mustraţi indirect, iar nou-veniţii au fost sfătuiţi să nu facă la fel, ci să fie cu adevărat solidari. Preşedintele a speculat şi a ieşit victorios în faţa poporului cerând “austeritate pentru toţi”. Iar poporul din faţa televizorului nu putea să nu-i dea dreptate. Din păcate a fost doar un discurs ca şi multe altele. Aşa cum şi declaraţia potrivit căreia economia a început să crească este doar o amăgire.
Cine vine în locul remaniaţilor e irelevant, oricum patru din cei şase noi miniştri care au depus ieri jurământul sunt persoane cvasi-necunoscute. Important este ca acest nou guvern să aibă capacitatea de a scoate România din criză. Orice început aduce cu sine speranţă, cel puţin până la proba contrarie. În acest caz însă nu mai prea este loc de mult optimism. Am mai trecut de la Boc 1 la Boc 2. De la Boc 2 la Boc 3. De la Boc 3 la Boc 4. De fiecare dată a fost din ce în ce mai rău. Ce ne-ar putea face să credem că acum ar fi altfel? Eventual faptul că trăim într-o telenovelă şi ştim că telenovelele au final fericit. Cum mai ştim că noi facem întotdeauna excepţie de la regulă, soarta noastră pare să fi fost stabilită.
Crina Dunca

No related posts.