Şicanat la admiterea la master la Universitatea de Arte şi Design Cluj Napoca din cauza unei lucrări înfăţisându-l pe Băsescu, sătmăreanul Marius Riţiu a devenit masterand la Universitatea din Antwerpen, având deja o lucrare expusă la Muzeul Middelheim din oraşul belgian

Potrivit datelor Ligii Studenţilor Români în Străinătate (LSRS), aproximativ 50.000 de tineri români studiază în prezent în alte ţări decât România. Totodată, reprezentanţii LSRS susţin că o cercetare Eurostat arăta că numai în Europa ar studia 26.000 de români, însă cifra ar fi prea mică. Economia sau afacerile sunt specializările cele mai căutate, iar peste 30% din studenţii români sunt angrenaţi în prezent în aceste domenii academice, 18% învaţă IT, inginerie sau ştiinţe exacte, iar pe locul III se află politica şi administraţia publică, cu 14%, urmată, la diferenţă de patru procente, de comunicare şi marketing. De ce aleg tinerii români să studieze în străinătate, fie că este vorba despre studii universitare sau aprofundarea acestora prin intermediul masteratelor, doctoratelor, respectiv post-doctoratelor? Invariabil, pe primul loc într-un top al răspunsurilor la această întrebare, se situează pesimismul faţă de şansele dezvoltării lor profesionale în România. Alături de foarte mulţi alţi tineri sătmăreni despre care nu ştim cu precizie unde şi de ce au ales să studieze dincolo de graniţele României, la 26 ani, Marius Riţiu este unul dintre cei care se află deja în căutarea drumului afirmării. Stabilit în prezent în localitatea belgiană Antwerpen, unde este masterand la Royal Academy of Fine Art, prin intermediul proiectului “ How to become famous in one month “ (Cum poţi să devii celebru într-o singură lună), Marius a confirmat pe îndelete mesajul lucrării cu aceeaşi denumire expusă la expoziţia organizată luna trecută de Muzeul Middelheim din Antwerpen. Ca artist necunoscut nu este uşor să ajungi pe lista cu artiştii invitaţi la un astfel de eveniment, în condiţiile în care Middelheim este un muzeu în aer liber care are în colecţia permanentă lucrări ale unor artişti celebri precum Chris Burden, Martin Chirino, Auguste Rodin, Henry Moore, Antoine Bourdelle, Alberto Giacometti etc. Însă, împreună cu Cristian Borş, fost coleg la Universitatea de Artă şi Design ( UAD) din Cluj Napoca, Marius a demonstrat că se poate. Iar lucrarea expusă, inedită şi originală, reprezintă de fapt documentarea încercării celor doi de a se face cunoscuţi într-un loc străin.

Fişă biografică
Născut la 20 decembrie 1984 în Satu Mare, Marius Riţiu este absolvent al Liceului de Artă “Aurel Popp”. În anul 2007 a absolvit, cu licenţă, secţia Sculptură a UAD din Cluj Napoca, în acelaşi an fiind beneficiarul unei burse Erasmus la Universidad de Pais Vasco / Facultad de Bellas Artes, Bilbao, Spania. Doi ani mai târziu a terminat primul an de masterat în sculptură la UAD Cluj Napoca. În prezent, Marius – care îl are alături pe fostul coleg de facultate, Cristian Borş – este artist în rezidenţă la Verbeke Foundation din Antwerpen – Belgia şi a început încă un masterat în sculptură la Royal Academy of Fine Art din Antwerpen. “Până la sfârşitul acestui an, fundaţia ne oferă cazare, spaţiu şi materiale de lucru. Aici ne petrecem aproape tot timpul, iar în luna noiembrie avem programată o expoziţie în cadrul fundaţiei. Înainte să ajungem la fundaţie, am lucrat pe la diverşi artişti, ceea ce ne-a menţinut pe linia de plutire din punct de vedere financiar. Familia a fost şi îmi este în continuare alături, sprijinindu-mă şi încurajându-mă să continui ceea ce am început” – ne-a declarat Marius.

L-a spânzurat pe Traian Băsescu
Până în ultimele luni ale masteratului pe care îl urma la UAD Cluj Napoca, Marius a fost considerat unul dintre studenţii model ai universităţii, în anul 2007 absolvind secţia Sculptură cu media cea mai mare. Însă, lucrarea de dizertaţie a reprezentat scânteia care a aprins un şir de polemici între tânărul sătmărean şi cadrele universităţii clujene. Acesta a fost şi motivul pentru care Marius a decis să aleagă drumul afirmării dincolo de graniţele României. Marius relatează: “Probabil am avut ghinionul (sau norocul) ca ultimul meu an de master să coincidă cu anul electoral. Preşedintele facultăţii (e o titulatură care nu ştiu dacă se regăseşte şi în alte universităţi), prof. univ. dr. Ioan Sbârciu, a fost proaspăt ales senator PD-L. Până în ultimele luni ale masteratului am fost unul din studenţii model ai facultăţii ( în 2007 am absolvit cu media cea mai mare de la secţia Sculptură), dar după ce domnul profesor-senator a făcut prima dată cunoştinţă cu lucrarea mea de dizertaţie – care îl reprezenta pe Traian Băsescu întins pe podea, sugrumat cu ajutorul cravatei de o machetă neagră a ţării, aşezată pe două roţi roz, mesajul lucrării fiind unul concret – „imaginea clasei politice din România care de-a lungul timpului ne-a demonstrat că este lipsită de tact şi că mitocănia e în largul ei la noi” – cu o zi înainte de vernisajul expoziţiei studenţilor, lucrurile s-au schimbat brusc. Am aflat ulterior că s-a pus în discuţie nepromovarea mea (lucru foarte rar întâmplat în cadrul UAD), pentru ca în final să fiu promovat cu o notă mică (8). Cred că s-a ajuns la această decizie deoarece se ştia că voi aplica şi la doctorat în cadrul aceleiaşi universităţi, câteva luni mai târziu, iar examenul de admitere putea să fie continuarea poveştii. Aşa a şi fost. La examen, comisia de admitere m-a luat în primire, dar cuvântul i-a aparţinut tot timpul domnului senator, care, în loc să fie atent la proiectul nou pe care îl propuneam pentru doctorat, a preferat să-şi amintească de Traian Băsescu spânzurat de harta României cu roţi ajutătoare. Am fost acceptat pe locurile cu plată, cu toate că se ştia că aveam intenţia de a-mi continua studiile doar pe locurile bugetate”. La vremea respectivă, presa clujeană care a relatat evenimentul, consemna afirmaţiile tânărului sculptor sătmărean: „Artistul nu trebuie să fie un fabricant al unor produse care să placă cuiva, trebuie să pună uneori şi niste întrebări, să trimită nişte mesaje, iar în cazul meu abordez sfera social-politică”.

Dincolo de hotarele ţării
Într-unul dintre interviurile acordate presei clujene în anul 2009, după ce lucrarea care îl reprezenta pe Traian Băsescu a iscat controverse, întrebat ce crede că poate face în viitor ca absolvent al secţiei de Sculptură, Marius declara: Să devin un artist celebru şi cam atât. Aş vrea să trăiesc în Londra sau Berlin fiindcă sunt cele mai mari centre de artă din Europa. Deşi prefer Londra pentru că ştiu engleza, Berlinul ar fi mai accesibil din punct de vedere al cheltuielilor. Cu toate acestea, pentru început, Marius – împreună cu Cristian Borş – au ales Belgia. Marius relatează: “Planul nostru iniţial a fost de a ne stabili oarecum “ tabăra “ în Antwerpen – unde aveam o cunoştinţă care ne-a ajutat cu cazarea pentru o perioadă scurtă – în scopul vizitării universităţilor din Bruxelles, Gent, Amsterdam, Londra, Dusseldorf. În săptămâna debarcării am avut şansa să întâlnim un artist important din Belgia, Guillaume Bijl, care ne-a trasat câteva direcţii, în sensul că ne-a dat numele, numerele de telefon şi adresele de e-mail ale unor artişti. Această întâlnire a fost şi punctul de plecare al proiectului nostru “ How to become famous in one month “. Apoi am vizitat Universitatea din Antwerpen, unde am fost acceptaţi la master înainte de data oficială a înscrierilor. Aici am întâlnit o profesoară care, la rândul ei ne-a ajutat să găsim câteva job-uri de început în domeniu. După câteva săptămâni petrecute aici, am renunţat la ideea de a mai vizita universităţile din celelalte oraşe”.

Cum să devii celebru într-o lună
L-am întrebat pe Marius despre cum a fost concepută lucrarea care, din tineri români aflaţi în căutarea afirmării într-o ţară străină, i-a transformat în artişti care au trezit interesul datorită talentului real cu care sunt înzestraţi: “Proiectul “ How to become famous in one month “ (Cum să devii celebru într-o lună) a început când am primit prima hârtie cu un nume şi un număr de telefon. Aveam o hartă a Antwerpen-ului şi ne plimbam cu bicicletele dintr-un loc în altul pentru a întâlni diverşi oameni. Acest proiect este de fapt documentarea încercării noastre de a ne face cunoscuţi într-un loc străin. Este, totodată, şi o ironie la adresa visului oricărui emigrant – implicit şi al nostru, din est spre vest de obicei – care presupune inevitabil, odată cu plecarea din ţară, bani mai mulţi, o viaţă mai bună, poate celebritate etc. Prima lucrare a acestui proiect ne ilustrează pe noi doi stând pe biciclete. Este o lucrare în mărime naturală, timpul aproximativ de lucru a fost de 4 luni, iar materialele folosite sunt faşa gipsată şi fotografii -decupate şi lipite. O altă piesă, care va fi prezentă în expoziţia pe care o vom avea în luna noiembrie, este un colaj făcut din harta pe care am folosit-o la începutul excursiei pentru a ne orienta prin oraş, şi din bucăţile de hârtie cu contacte adunate în această perioadă. Întâmplarea a făcut ca după ce autoportretele noastre au fost terminate, să fie organizată o expoziţe de sculptură (Nieuwe Monumenten / New Monuments ) cu lucrări ale unor artişti importanţi belgieni, la Muzeul Middelheim din Antwerpen. Acesta este un muzeu în aer liber care are în colecţia permanentă lucrări ale unor artişti importanţi precum Chris Burden, Martin Chirino, Auguste Rodin, Henry Moore, Antoine Bourdelle, Alberto Giacometti etc. Deşi, ca anonim, este aproape imposibil să fii inclus cu lucrări la o astfel de expoziţie alături de artiştii consacraţi, am decis să participăm şi noi la această expoziţie. Cu toate că nu ştiam care vor fi reacţiile organizatorilor, am început prin a modifica nişte afişe din oraş care anunţau expoziţia, în sensul că am lipit nişte stickere cu numele noastre sub numele artiştilor care expuneau oficial. În ziua vernisajului, cu o oră înainte de începere, am plasat cele două personaje pe biciclete la intrarea în muzeu, în faţa gardului, uitându-se la lucrările expuse, situate dincolo de gard. Evenimente nedorite n-au fost, ba câţiva dintre organizatori au insistat să le lăsăm mai mult timp acolo, iar unii vizitatori au crezut că fac parte din expoziţie. La scurt timp după aceea am fost contactaţi de Marion De Cannière, galerista care ne-a propus să ne organizeze o expoziţie personală în luna noiembrie”.

Şansa dobândirii unui nume în străinătate
Marius Riţiu este unul dintre tinerii sătmăreni deosebiţi, care, deoarece doresc cu adevărat să se realizeze, iar statul român nu le oferă decât simulacre de şanse, n-au ezitat să plece din ţară pentru a se afirma. Întrebat unde se vede peste 10 ani şi dacă crede că va fi deja celebru, Marius afirmă că este încrezător în şansa de-a deveni un artist cunoscut care să-i permită să se ocupe de artă fără să fie nevoit să se angajeze într-un loc oarecare: “Şanse sunt. Depinde de fiecare individ cum reuşeşte să se impună într-un loc străin. În ceea ce-i priveşte pe tinerii artişti, din punctul meu de vedere, România nu este nici pe departe locul ideal. În ţară, deşi sunt foarte mulţi artişti talentaţi, majoritatea ajung să nu se mai ocupe de artă din cauza problemelor financiare”. Acesta este punctul de vedere şi drumul ales pentru afirmare peste hotare a unuia dintre tinerii artişti sătmăreni. Alţi tineri sătmăreni, care excelează în alte domenii, îşi caută sau şi-au dobândit deja consacrarea peste hotare. Deoarece motivele pentru care au ales un astfel de drum sunt generate în primul rând de dezinteresul manifestat de statul român faţă de astfel de tineri cu calităţi deosebite, atât în privinţa menţinerii lor în România, cât şi în ceea ce priveşte determinarea de a-i aduce înapoi în ţară, după câţiva ani în care au învăţat ce înseamnă să fie apreciaţi în străinătate, aproape fără excepţie aceştia afirmă la fel ca şi Marius: “Dacă nu ar fi acolo familia mea, nu mi-ar fi deloc dor de oraşul în care am copilărit sau de acela în care mi-am petrecut anii de facultate”.
Stela Tudor

No related posts.