Pe vremuri demult apuse, când marele castor al neamului a ajuns pe meleagurile sătmărene ca mic procuror comunist, şi-a demonstrat cu vârf şi îndesat caracterul său ratat. Venind de la un chef stropit din belşug cu alcoale, ce avusese loc la Carei, castorică şi amicii săi au fost opriţi de un miliţian de la Circulaţie, care observase că maşina era condusă cu oareşcare deviaţie. Supărat nevoie mare, complexatul castorică s-a simţit dator să demonstreze că e toreador. În schimb, a demonstrat din plin cât este de bovin. L-a obligat pe ghinionistul miliţian să îngenuncheze în faţa sa, apoi i-a tras două palme şi i-a azvârlit pe jos cascheta. Mândru de această faptă, castorică şi-a scos incisivii la înaintare, într-un rânjet de fiară lovită de turbare. Apoi a plecat la culcare, cu obişnuitele urme de pipi între picioare. Castorică a mai demonstrat şi altă dată cât de tare se excită când vede o amărâtă de caschetă. În aceleaşi vremuri demult apuse, când era procurorul lu’ peşte. Unui şef de post i-a sustras pistolul şi cătuşele după ce i-a halit bucatele şi i-a golit toate paharele şi sticlele. Cătuşele şi pistolul i le-a înapoiat a doua zi, după ce s-a plictisit cât l-a umilit. Dar nu înainte de a scuipa în cascheta micului miliţian, devenit azi mare comandant. Cine ştie la ce perverse alte fapte s-a dedat cu cătuşele şi cu pistolul furat, la ceas întunecat. Luând în considerare aceste evenimente, e clar că micuţul şi complexatul castor procuror nu era întreg la minte nici atunci, după cum nu este nici acum. S-a vrut a fi spaima miliţienilor şi a reuşit să ajungă groaza ospiciilor. Pe motive de ischemie şi nicidecum de hernie.
Alex Ohaha