Cifra sărăciei românului şi a statului

Filed under: Editorial |

Ponderea salariului în totalul veniturilor unei familii a coborât la mai puţin de jumătate – 49%. Acesta este rezultatul principal al datelor culese şi prelucrate de Institutul Naţional de Statistică (INS). Instituţia a consemnat statistic primele consecinţe ale tăierilor de bani şi ale desfiinţării locurilor de muncă atât în domeniul bugetar, cât, mai ales, în sectorul privat, în ultimii doi ani de criză.

Gradul de sărăcie este confirmat şi de creşterea părţii care revine prestaţiilor sociale (tot felul de ajutoare de la stat) la o medie de nu mai puţin de 26,7% şi de cea a veniturilor în natură, care a urcat la 14%. Statistica mai arată că media veniturilor băneşti ale unei familii este de doar 659 lei lunar – adică sub cea a unui pensionar, care primeşte, tot în medie, o pensie de 749 lei.

Cea mai gravă situaţie se întâlneşte în mediul rural, unde veniturile băneşti sunt cu 30% mai mici decât la oraş. Satele româneşti sunt departe de-a furniza fiscului impozitele de care statul are nevoie pentru o politică socială coerentă: Producţia agricolă în mica gospodărie reprezintă principala sursă de venituri – 34%, prestaţiile sociale au ajuns la 29% şi doar 27% din venituri provine din salarii.

Ce înseamnă toate acestea? Cu o medie a procentului salariului în venituri de doar 49%, românul statistic se întoarce la ”învârteală”. Iar statul nu poate face nici protecţie socială cu salarii atât de mici, pe sistemul că “de unde nu-i, nici Fiscul nu poate obţine, chiar dacă cere”.

Cifrele Bruxelles-ului confirmă gradul de sărăcie. Datele strânse la Bruxelles arată clar că avem cei mai mulţi săraci din Europa. Potrivit EUROSTAT, cu 23% din populaţie suntem pe locul doi în UE la indicatorul care descrie un venit disponibil aflat sub limita de sărăcie, între Letonia (26%) şi Bulgaria (21%), ţări cu mult mai puţini locuitori. Şi la categoria privaţiuni materiale severe conform standardelor europene suntem tot pe locul doi (33% din populaţie), după Bulgaria. În fine, la capitolul excluziune socială din motivul lipsei de resurse pentru dezvoltarea personală, “venim puternic din urmă” (44%), la mică distanţă de colegii de la sud de Dunăre (45%).

Mai mult, media ascunde o repartiţie dezechilibrată a sărăciei, din punct de vedere teritorial. Astfel raportul dintre nivelul de trai de la Bucureşti şi cele şase judeţe din zona de Sud-Est a ţării (ajunse un adevărat pol al sărăciei la nivel european) este de trei la unu. Dar, pe ce se duc banii? După ce scăzuse până în 2008, ponderea cheltuielilor unei familii cu alimentele a urcat iarăşi la peste 40 % din venituri. Media cheltuielilor cu locuinţa (apă, energie electrică şi termică, gaze naturale, combustibili, dotarea locuinţei etc.) se ridică în preajma nivelului de avarie de 20%. La polul opus, educaţia a coborât la o medie de doar 0,5% din cheltuielile unei gospodării.

Presate şi de nivelul ridicat al contribuţiilor şi taxelor (peste 15%), sumele care mai rămân pentru investiţii şi depuneri bancare au coborât vertiginos, afectând finanţarea economiei.

 

Ioan Raţiu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *