Dacă tot facem rapoarte despre presă

Filed under: Editorial |

A apărut raportul pe anul trecut FreeEx. Principala concluzie ar fi că presa iese şi mai slăbită de criză. În presă precaritatea muncii e dusă pe cele mai înalte culmi. E subliniat abuzul politico-patronal, nu e destul de prezent abuzul economic asupra presei, relaxarea nepermisă a advertorialului în textul scris sau în ştirea vizionată, nu e subliniat raportul dintre producătorii de conţinut şi speculatorii de conţinut (luptele cablişti – televiziuni, rolul agenţiilor în intermedierea publicităţii). Dar astea sînt mizilicuri pe lîngă o observaţie pe care vreau s-o fac musai:
2012 a însemnat un val teribil de presă proastă (atenţie, proastă calitativ – mi se rupe dacă imaginea e afectată de o ştire bună) externă despre România. Pe voxpublica am tot analizat-o. În principal avem de-a face cu clişee de-a dreptul jenante vehiculate despre “România ex-comunistă”. Ziare mari străine au publicat tîmpenii cu duiumul, ba chiar pamflete jenante. Îmi vine repede în minte o linşare a scriitorului William Totok de către confraţi de presă germană de la Deutsche Welle doar pentru că acesta a avut o abordare mult mai raţională a evenimentelor politice de anul trecut.

Apoi, de acord că nu-şi au locul atacuri precum cele de la cotidianul.ro (după care s-a luat şi Şova). Dar de ce ne împiedică asta să vedem cum unele relatări despre România au fost nu numai ultraamatoristice sau propagandistice, dar au depăşit orice spoială de neutralitate numai de dragul alimentării prejudecăţilor faţă de estul sălbatic.

2012 n-a fost decît un preambul, un preambul susţinut din plin de ziarişti români care se dau “quality” pe afară. Apropierea lui 2014 – cu promisiunea de liber drept la muncă în UE – îi sperie pe vestici, cu un accent deosebit pe Marea Britanie. Tabloidele au preluat tonul şi l-au orientat în direcţia convenabilă. Acum asistăm la o adevărată avalanşă xenofobă în capul Rombulgariei. Culmea, tonul e preluat şi folosit şi de presa română mai departe împotriva săracilor şi neprivilegiaţilor rămaşi în ţară. Nu se întîmplă din cauza presei, ci cu ajutorul ei. Vehiculul tabloid a ajuns cea mai importantă armă xenofobă în UE. Iar acolo unde nu e xenofobie e direct o armă a austerităţii.
Dacă tot facem rapoarte despre presă, să le facem pînă la capăt.

Costi Rogozanu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *