Consuetudinis vis magna est., spune latinul. În română: forța obiceiului este mare. Sunt oameni care fac abstracție și de verbele latine, dar mai ales de normalitate. Cazul lui Valer Marian este unul patologic în ceea ce privește obișnuințele rele. De ce fac o asemenea afirmație la adresa unui personagiu? Simplu! După ce l-am cunoscut în urmă cu niște ani mulți și am dezbătut probleme gazetărești pierzând șirul orelor cu ajutorul a câteva pahare de pălincă sau vin de la Ciumbrud, în aceste zile am ajuns să mă gândesc că omul blajin, poreclit de câțiva ziariști din capitală Bugs Bunny, este în realitate un personagiu sinistru care pentru te miri ce mărunțiș te trădează sau te terfelește în mocirla din mahalaua presei sătmărene. Asta i-a fost soarta și gazdei noastre de pahare, prietenului nostru Mircea Govor. Iar în altă ordine de idei, am ales acest titlu pentru că ți se potrivește mănușă, o dată pentru că repeți obsesiv că ești ultimul și singurul dac de pe aceste meleaguri, iar a doua pentru că profilul tău caracterial se mulează perfect pe rolul jucat de regretatul Gh. Dinică.
În acest text, de aici încolo voi vorbi la singular persoana întâi (îmi permit să fac acest lucru cu un senator al României în contextul în care îl cunosc cu mult timp înainte să devină om politic și am petrecut cu el până la granița comei alcoolice). Însă nu voi vorbi despre actele de caritate de care beneficia Valer al nostru din partea lui Mircea. Nu voi face acum contabilitate privind fripturile și nici de cantitățile industriale de pălincă și vin care au trecut prin rafinăria ambulantă a ziarului sătmărean. Însă nu pot să nu mă întreb ce l-a determinat pe Valer al nostru să se întoarcă brusc împotriva omului care i-a oferit muncă, masă, casă, mașină și Cel de sus mai știe ce. Nu pot să mă abțin și să te întreb Valer, aici în public, de ce? Ce ți-a greșit omul Mircea Govor? Ce te-a făcut să-l tăvălești în public pe un om care ani de zile ți-a făcut doar bine?
Da, știu explicația ta, dar nu pot să ți-o accept! Ești un tip, cel puțin așa te-am cunoscut, cu discernământ (fac abstracție de boala ta de care suferi și de care îți doresc să scapi cât mai repede, afecțiune nenorocită care temporar îi poate afecta judecata pacientului). Poate sătmărenii, și spun asta fără nici o remarcă despre faptul că ești om politic, statut câștigat tot pe spinarea lui Mircea, nu cunosc povestirea ta în privința conflictului pe care l-ai creat. Le spun eu acum.
Înainte însă, fac o mică paranteză despre paranoia cu care trăiești de ani buni (ești obsedat și susții că toată lumea este agent al serviciilor secrete care vor să te pedepsească). Pentru ce, habar nu am. Fomfleurile de presă de mult timp nu mai sunt în atenția serviciilor secrete românești. În seara de sâmbătă, folosind mașina Senatului și personalul instituției remunerat din bani publici, ai alergat prin centrul orașului să filezi doi ziariști. Unul dintre ei am fost eu! Te-ai ascuns în spatele stației de autobuz din fața terasei Dana și așa mă fotografiai. Ți-am făcut semn cu mâna să te apropii să mă pozezi de la mică distanță ca să-ți iasă poza de calitate, iar în replică tu ai fugit de la fața locului. Te-am sunat și abia după vreo jumătate de oră ai fost apt să-mi dai o explicație de ce ai nevoie de o poză cu mine. Halal senator! Ce căutai tu noaptea prin oraș să filezi și să înregistrezi doi jurnaliști care, liniștit, au băut câte o sticlă de bere. Pentru asta te plătește poporul? Eu unul nu cred, dar e treaba cetățeanului din Oaș pe ce își cheltuie banii.
Acum revin la explicația ta privind ieșirile tale bizare la adresa lui Mircea și feciorului acestuia, Răzvan. Discuția a avut loc după ce jurnalistul filat, adică subsemnatul, s-a „zgâriat” (s-a zgâriat este un jargon folosit de agenți filori pentru determinarea momentului în care personajul țintă sesizează existența supravegherii). Momentul penibil a fost urmat de o convorbire telefonică între noi doi. Finalul acelui dialog a fost că te-am convocat să-mi dai o minimă explicație pentru faptele tale. În restaurantul Faraon, în prezența unui coleg-martor, ai spus că ieșirile tale politice sunt cauza disputei dintre voi. Eu îți zic că ai încercat să mă minți prin omisiune. Nu-i frumos! Te-ai supărat pe Mircea Govor pentru că, să folosesc o expresie dragă ție, ți s-a tăiat robinetul. Oare ce îți curgea prin acea conductă? Ai pierdut fripturile, băutura, medicamentele pentru a te trata de boala aia nenorocită?
Cât despre metodele tale trebuie să constat că nu te-ai dezobișnuit de năravurile procurorului comunist. Ai avut un conflict cu Mircea, dar l-ai atacat mișelește pe feciorul lui. La fel ai procedat și cu doamna Cici de la PSD. Ai vrut să te războiești cu Mircea și ai amenințat-o pe biata femeie că o bagi în pușcărie, poate-poate de frică face vreo declarație nefavorabilă la adresa lui Mircea. Nu-i frumos!
Ce nu știi tu este că eu, în urmă cu vreo 6-7 ani, la o discuție ce am purtat-o cu Mircea i-am prezis că aici veți ajunge. Mircea s-a supărat pe mine. Mi-a zis că este imposibil, ești un om cu caracter care nu ar face așa ceva. Iată, din păcate, eu am avut dreptate. Și nici măcar nu sunt Nostradamus.
Valer, ai greșit. Ai greșit nu doar față de copilul lui Mircea Govor. Ai greșit și față de acei oameni care ți-au acordat credit, ca prieten și/sau partener al lui Mircea. Consider că în acest context ai greșit și față de mine. Și cum un rău deja comis nu se poate repara, nici faptele tale în unele momente chiar cu iz penal față de prietenii tăi, față de prietenii prietenului tău nu se mai pot repara.
Știu că ești conștient de faptul că ți-ai ratat cariera de om politic. Ești în războaie cu toți, de la Băsescu până la femeia de serviciu de la PSD Satu Mare. Dacă ai nevoie de sprijin cine crezi că te va ajuta? Aș putea pune pariu că dr. Coica, pe care la propriu și la figurat l-ai urechiat, din nou ți-ar administra perfuzii dacă o să ai nevoie de tratament. La fel de sigur sunt că dacă nu vei avea bani pentru medicamentele pe care sistemul falit al sănătății românești nu ți le poate asigura, Mircea Govor ți le-ar cumpăra din nou. Să sperăm că nu vei ajunge în această situație, dar prin absurdul românesc orice este posibil. Valer, ai greșit față de oameni care te au iubit. Păcat. Un păcat capital. Sunt sigur că Cel de sus te va ierta, cum te vor ierta și muritorii împotriva cărora ai păcătuit. Însă muritorii iartă, dar nu uită.
Acum, cum te cunosc eu, vei reciti acest text pentru a-mi găsi scăpări, hibe. Vrei muniție cu care să tragi în mine. Nu ai decât. Nu îți voi răspunde, iar dacă mă vei chema în instanta nici un magistrat nu poate da o sentință favorabilă pentru cuvintele de mai sus. Poți să mai faci o inițiativă legislativă în care să propui să fiu decăzut din drepturile de cetățean român. Nu vei avea succes. Nu îți permite Constituția României. Poți să mă faci agent secret de peste mări și țări și granițe, lumea va râde de tine. Sper că nu vei recurge la asemenea “soluții”. Cu toate că ce i-ai făcut lui Mircea Govor… eu aș fi doar mizilic pentru tine.
P.S. – Valer, știi că orice cetățean care intră în posesia unor informații privind o posibilă infracțiune are obligația de a sesiza autoritățile. Asta se referă și la mine (jurnalistul deseori ajunge în posesia unor informații de acest gen), dar se referă și la tine (firește doar dacă ai comis vreo faptă penală). Sper că mă înșel eu, dar dacă nu, vei ajunge în situații neplăcute. Poți pierde chiar și mandatul de parlamentar, dar nu-i bai, te vei descurca tu și în calitate de jurnalist. Firește, nu în Satu Mare, aici nimeni nu te mai crede.
LÁSZLÓ KÁLLAI
