Afectat iremediabil şi ireversibil de cele două ischemii pe creier, provocate de conspiraţia mondială a serviciilor secrete, cel mai ordinar ales al neamului îşi varsă din nou dejecţiile, de această dată numai în spaţiul virtual. Întrucât o are foarte mică, mai ceva ca o furnică, foloseşte un jurnalist ratat, beţiv şi drogat, pe post de sculă. Crezându-se mare în basculă, jurnalistu’ moralistu’ uită că a cerut niscaiva lei, mai precis o mie de lei paralei, de la edilul unui mare sat pentru a-l turna pe ordinarul neamului. Spre ghinionul lui, n-a mai apucat să încaseze ochiul dracului. Dovadă stau factura şi chitanţa lăsate spre decontare, acum ţinute la păstrare. Şantajist perfecţionist a devenit de-a dreptul profesionist. Uitând prea rapid de trădare, jurnalistul ratat a început să împroaşte mai nou cu rahat. Conceput la ceasuri târzii din noapte, pe la tot felul de terase abandonate sau abia frecventate. Materialele sunt atât de incendiare încât trebuie puse cât mai departe de paharele cu alcoale. În profunde stări euforico- bahice, capul şi scula pot fi văzuţi adesea la tot felul de terase. Din cauza duhorii, nimeni nu se mai încumetă să stea la masă cu dihorii, unul mai dinţos, la vorbire foarte defectuos, şi altul mai pătrăţos, care se crede şi băţos. Visând la chiloţi şi agresări de ziariste, capul şi scula se zbuciumă să adreseze cât mai multe invective, în beţia lor, pe fondul şi pe fundul consumului de etnobotanice şi alcool, crezând că sunt probabil adjective. Tot pe fondul şi pe fundul complexelor chinuitoare, ţintele nu sunt alese la întâmplare, fiind vizaţi în primul rând cei cu orice lucru mare. Ajutat de sculă, cu care se aseamănă la lună, capul a recrutat şi-un ou, mai prost decât şeful bou. Dotat cu carnet şi cu apucături de valet, acesta şofează maşina demnitarului, transportând echipajul mortal către un nasol final. Echipa mai este completată de un alt ou, cu minte de macrou, trimis la vatră din marea armată. Al treilea ou, care a sedus capul de bou cu spionita sa cronică, s-a evaporat ca o boare din situaţia urât mirositoare, retrăgându-se la Bucale pentru a pune o altă răpire la cale.
La ceasuri târzii din noapte, ischemicul ales poate fi văzut destul de des cu picături galbene de licoare scurgându-i-se printre picioare. Prin prohabul desfăcut al capului neabătut. Şi nu e suc, nici vin, ci altceva deloc divin. E cunoscutul pipi parlamentar, care pute ordinar, deşi se vrea nobiliar. Ameţit de-atâta băutură, pe care o duce tot mai des la gură, vajnicul demnitar rămâne tot mai frecvent mut, blocat, aproape paralizat. E nevoie de mai mult decât de-o sculă şi un ou pentru a-l duce pe marele erou într-un apartament părăsit, cu care s-a pricopsit, taman în buricul Sătmarului, pe vremea când executa pe toată lumea prin orificiul maroniu al târgului. Bineînţeles, cu mare incisivitate, bazată pe şpăgi consistente, nu pe şpagate.
Ajuns cu cabinetul parlamentar în stradă şi dat afară din partid, lăsat mai ceva ca un apatrid, în aceeaşi stare euforică, dar tot mai bahică, capul echipei ratate atacă nu numai persoanele publice, ci şi pe cele private, profitând de faptul că este încă în libertate. Valorile familiei nu trezesc niciun ecou în capul lui de bou. Nici nu e de mirare că a rămas singur singurel, familia fugind de el, şi nu din întâmplare, taman la Baia Mare. A aflat şi marele cap pătrat că poţi vindeca o mână ruptă, dar nu şi o inimă frântă. Din cauza atitudinii sale, a fost abandonat la drumul mare şi de foştii săi amici, mai mari sau mai mici, lăsându-l astfel fără alcool şi potol pe marele ales al nimănui. Nemaiavând nimic sfânt, jigneşte în stânga şi-n dreapta ca un nătâng. Doar câţiva fraieri slabi de înger mai sar cu dreptul, aducându-i tot mai rar plicul. Între două şpăgi, eroul nostru dinţos se face că împarte dreptatea pe faţă, dar mai ales pe şi prin dos, anunţând că a sesizat tot felul de instituţii abilitate, deşi nu reuşeşte să treacă nici de portar, arătând mai rău ca un boschetar.
Printr-o mişcare agresivă s-a ferit de expertiză. Găştii boului nu-i prieşte medicina, infectând până şi penicilina. Atacând ca un câine turbat un academician reputat, capul crede că şi-a fentat naşul. Se vede de la o poştă că cel mai ordinar şi mai găinar demnitar se teme isteric de un test psihiatric. Este îngrozit de faptul că arama sa psihotică şi psihedelică va fi făcută publică. Pornind de la ischemii se poate ajunge la paranoia şi la schizofrenii. O ştie orice profan, fără să fie academician. Bolnav cu gândul şi cu creierul, capul se încăpăţânează să facă pe satrapul. Mintiuca lui de bibilică tot mai mică refuză să priceapă că vremea lui s-a dus pe apa Someşului. Se mai ascunde în spatele lui Teodor, spre ruşinea sa de senator. Sătui de comportamentul său anormal şi tot mai paranormal, numeroase voci solicită expertizarea psihiatrică a marelui demnitar, devenit un huligan ordinar, preocupat doar de propria sa imagine şi imaginaţie. Cu imaginaţia nu stă rău, la fiecare pas vâzând tot de-un spion şi-un ozeneu, care îl tot filează ştiind că-i deja varză.
Continuând cu perseverenţă să se facă de rahat, şpăgarul abandonat în cimitir s-a mutat, unde şi-a amenajat un birou cât un cavou, după cum îi şade bine unui bou. Cu ultimele şpăgi încasate, doar atâta şi-a mai putut permite. Şi-a mutat biroul de demnitar într-un loc luminat, cu verdeaţă, care îl scapă în fiecare dimineaţă de mahmureală şi de greaţă. De acum adresa lui e pe strada Amaţiului. Şi împreună cu boul s-au mutat şi scula, şi oul.
Morala fabulei:
Capule, tu nici nu ştii cât de boschetar începi să fii! Lucru valabil pentru sculă şi ou când se agaţă de un mare bou.
P.S. A se trata acest material ca şi un pamflet, mult mai comic decât personajele tragice din el.
