ASTRA şi sufletul nostru

Filed under: Locale |

În 2013 Asociaţia Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, toată Transilvania şi, de ce nu, toată ţara sărbătoreşte 152 de ani de la înfiinţarea ASTREI (1861). Consider că nu numai academicienii, scriitorii, generalii, cadrele universitare, plus şefii de judeţe şi municipii trebuie să sărbătorească acest eveniment. El este legat de sufletul românesc. Cei amintiţi au în graficul sărbătorilor mari ale anului (sper) tot ce este legat de ţară şi popor. Din 1990 ASTRA şi-a reluat activitatea şi îşi păstrează tradiţiile cu sfinţenie. Dacă judeţul nostru n-a fost prezent, în 2010, la 20 de ani de la reluarea activităţii, festivitate a 80% din judeţele şi oraşele ţării, bază fiind cele transilvane, ea ţinându-se pe meleagurile lui Coşbuc şi Rebreanu, cred că în acest an vom trăi şi noi alături de toţi astriştii.
Să nu uităm că istoria adevărată, nu cea alternativă, subliniază că în urmă cu 152 de ani ASTRA face parte din istoria Transilvaniei de la 1861 încoace, dar şi din intensele trăiri sufleteşti ale românilor ardeleni. Această asociaţie a realizat, ca nimeni altcineva, puterea de a spera într-o înfrăţire a intelectualilor cu ţăranii, aspiraţie firească, dacă ne gândim bine, de apropiere, ca buni creştini, a bisericii de şcoală, a satului de oraş. ASTRA se poate mândri cu deosebiţi cărturari, care s-au afirmat şi ca luptători naţionali. Este destul să-i amintim pe Andrei Şaguna, Timotei Cipariu, George Bariţiu, Vasile Goldiş, Nicolae Popoviciu şi mulţi alţii. Aceştia au adunat, în Ardeal, energiile şi puterile neamului, fără a se implica în acţiuni politice ale vreunui partid. Totul a decurs printr-o coeziune, solidaritate naţională şi credinţă în legea strămoşească. De aceea, substanţa naţională de dinainte şi de după 1 Decembrie 1918 a devenit făclie şi ideal românesc.
Dumnezeu aşteaptă de la acest neam al meu şi al nostru să luminăm întunericul prin cultură, prin credinţa strămoşilor noştri. (L-am auzit pe scriitorul şi omul politic Lazăr Lădariu vorbind pe această temă şi m-a impresionat. A fost un adevărat curs universitar despre ţară, patrie şi mândrie naţională. Păcat că nu sunt mai mulţi ca Lădariu!). Oricum, aşa cum spunea Vasile Goldiş că “limba noastră am moştenit-o din rezistenţă, că iubirea noastră de neam ne-au hărăzit-o lacrimile înaintaşilor, vărsate pe glia muncită pentru alţii… şi că dârza noastră hotărâre de a preface ţara în grădina cinstei şi a dreptăţii e suptă din sufletele de mucenici ale înaintaşilor noştri, care au ştiut să moară pentru dreptate şi au ştiut să rămână săraci în mijlocul grămezii de bani…”.
Gândul nostru se îndreaptă către Dumnezeu, să ne ajute, ca generaţia aceasta să facă paşi înainte spre idealul de mărire şi fericire al naţiunii noastre. O idee generoasă a ASTREI rămâne sub deviza “Cea mai bună politică este a face cultură!”.
Este imperios necesar să realizăm adevărate sărbători închinate lui Eminescu – Domnul Înalt al Limbii Române, Zilei Imnului Naţional, Zilei Drapelului Naţional, lui Avram Iancu şi tuturor adevăratelor sărbători pe care tânăra generaţie trebuie să le ştie şi să le înţeleagă. Şcoala, muzeele, instituţiile de cultură sunt chemate să sprijine astfel de iniţiative, care duc la stabilitatea limbii noastre, care trebuie să se simtă stăpână aici, acasă! Nu cred că harta limbii române va fi mai mică decât cea a României! Numai aşa vom dăinui peste veacuri, prin legea strămoşească şi a bisericii “mama noastră, a tuturor”, cum o numea Eminescu. Merită să ne aducem aminte de versurile poetului “din sufletul neamului”, cântându-i “bucuria şi amarul”.
Teodor Curpaş

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *