Cum scapă fermierii francezi de “tirania” supermarketurilor

Filed under: Locale |

Relaţia dintre proprietarii de ferme mici şi mijlocii şi marii retaileri sau procesatori nu este nicăieri în lume o “eternă lună de miere” ci mai degrabă o eternă poveste de dragoste filial-maternă dintre soacră şi noră. Chiar şi atunci când retailerii şi procesatorii decid să cumpere de la producătorii locali, aceştia fiind capabili să le ofere cantităţile suficiente pentru a le satisface nevoile de “încărcare” a rafturilor sau liniilor de fabricaţie, tot le oferă un preţ mult sub aşteptări – uneori chiar şi sub costurile de producţie. Începând cu producătorii de lapte – cazul acestora fiind cel mai mediatizat din cauza protestelor extrem de generoase la nivel vizual în care apar deversând râuri de lapte din rezervoare sau aducându-şi vacile la păscut pe peluzele instituţiilor de decizie – continuând cu alţi furnizori de produse de origine animală şi terminând cu cei de legume, fructe sau plante industriale nimeni nu este pe deplin mulţumit de cât anume primeşte din partea “industriei”. Această nemulţumire este un stimulent important pentru găsirea unor soluţii de evitare a marilor retaileri sau procesatori şi de vânzare direct către consumatorul final, cel care cumpără pentru a se hrăni, pentru a pregăti masa.

Noile tendinţe de consum sprijină demersurile producătorilor mici şi mijlocii. Consumatorii vor produse cât mai proaspete, cât mai “sănătoase” şi din surse cât mai “de încredere”. Tradus în termeni de marketing asta înseamnă următoarele trei lucruri – sunt mai dispuşi să cumpere produse locale şi de sezon (produsele importate de peste mări şi ţări în extra-sezon sunt suspecte – “au stat prea mult pe vapor”), sunt mai dispuşi să cumpere produse de fermă (sau de “atelier” – brânzeturi, mezelărie etc) pentru că ele înglobează mai puţină “tehnologie” (produsele procesate la liniile industriale sunt suspecte – “conţin prea multe E-uri şi nu ştiu câte alte substanţe nocive”), sunt mai dispuşi să cumpere de la producătorii pe care îi pot cunoaşte direct şi despre care ştiu că îşi hrănesc familia cu produsele lor. Marii retaileri şi procesatori sunt “suspecţi” – a) “urmăresc în primul rând profitul lor” şi b)”ei pot vinde mâncare pe care nu ar da-o niciodată copiilor lor”. Aceste tendinţe le asigură producătorilor mici şi mijlocii, ca vânzători, un succes cu atât mai mare cu cât reuşesc să ofere un preţ mai apropiat de cel al marilor retaileri.

Studiul de caz pe care îl vom prezenta în cele ce urmează vine din Franţa. Sătui de “tirania hypermarketurilor” care îi obligau să îşi vândă produsele la preţuri “neconvenabile”, fermierii mici şi mijlocii din regiunea Gironde s-au “revoltat” punând la punct soluţia “drive-fermier”. “Drive-fermier” – un termen din frangleza tot mai des vorbită în Hexagon – înseamnă ca definiţie de lucru pentru cei care au ales să pună în practică faptul că producătorul vine cu maşina pentru a livra el însuşi produsele dorite de cumpărătorul final. “Infrastrucura” care susţine această interacţiune este simplă:
1. Există un website (în cazul de faţă www.drive-fermier.fr/33/) pe care producătorii postează oferta produs+preţ, iar cumpărătorii plasează comanda;
2. Comenzile se pot plasa şi achita on-line de către cumpărător în funcţie de cantitatea din stoc, de marţi ora 12 până miercuri ora 24, urmând a fi onorate de către producător, personal, vineri începând cu ora 12 la un punct special de “întâlnire” din oraşul cumpărătorului.

Peste 20 de producători din regiunea Gironde sunt implicaţi în acest proiect, demarat în octombrie anul trecut. În doar o săptămână de funcţionare pe site-ul lor de e-commerce s-au deschis peste 1000 de conturi de cumpărător. Reţeaua de puncte de întâlnire se va extinde la nivelul întregii regiuni cu câte un centru pe lună, în funcţie de numărul de solicitări din fiecare oraş-orăşel. Primul a fost ales lângă Bordeaux, cel mai mare oraş al regiunii. Comparativ cu produsele similare de pe raftul marilor retaileri cele oferite de producătorii girondini sunt mai ieftine (doar unele delicatese canonizate sărind un pic). Potrivit Le Figaro, proiectul este coordonat de APCA (Assemblée Permanente des Chambres d’Agriculture) un “sindicat” naţional al producătorilor agricoli francezi. Prin centrala APCA a fost finanţată producerea aplicaţiei internet esenţiale în prezentarea ofertei, realizarea tranzacţiilor şi stabilirea întâlnirilor – 100.000 euro – iar prin filiala locală a acesteia au fost finanţate alte costuri – 80.000 euro. În Franţa funcţionează deja 1500 de astfel de “drive”-uri, puncte de întâlnire dintre producători şi cumpărători, facilitate de site-uri e-commerce dedicate. Pot fi găsite toate pe www.lebondrive.fr.

Ioan Rațiu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *