Mă pardonează…

Filed under: Locale |

Rooz

 

Mă pardonează atât toţi cei care s-au sesizat şi ne-au sesizat, cât şi cei care s-au sesizat, dar nu ne-au mai sesizat, deoarece, în legenda imaginii noastre de săptămâna trecută, ne-am învrednicit să precizăm: … «Otelul „Coroana“», în prima clădire din stânga, ceea ce nu corespundea adevărului, amintitul otel aflându-se, în fapt, în prima clădire din stânga ilustratei reproduse.

Desigur, ceva dreptate au şi cei pe care i-a mirat denumirea «Otelul „Coroana“», folosită de noi prin preluare din reportajul lui Iosif Vulcan, care şi-o fi zis că, dacă în franţuzeşte consoana h nu se pronunţă, nici să nu se scrie. De altfel, denumirea oficială, în limba maghiară, a stabilimentului în discuţie era „Korona“ szálló, dar ceea ce este cel mai important este că, în saloanele sale, în seara de „maiu 1872“ (şi până spre zorii zilei următoare) a avut loc „Primul bal românesc în Satu-mare“.
Şi, pentru ca cererea de iertare să ne fie şi aprobată, ne-am gândit să vă prezentăm şi un participant al unui bal din epocă, marcat de ceea ce, în aceeaşi epocă, se numea szalonspicc1), care – după cum bine vedeţi – era preocupat mai mult de confetti şi melon (joben?) decât de pince-nez sau ceasul de buzunar (de buzunărit?).

Textul, ușor actualizat, al cărții poștale ilustrate de mai sus:
«Iubita Silvie
Mă pardonează ca n-am avut altă ilustrată.
Sărutare
Sărut pe Tulia
Sărut mâna la Nenica
Pe tine te sărut de mii de ori
Letiția»

Drept care, și noi vă rugăm să ne pardonați, inclusiv pentru recurgerea la ghilimele…
Revenind asupra vederii care ne-a determinat comiterea însuşitului pocinog, s-ar cuveni să arătăm că în stânga acesteia era chiar şi clădirea celebrului „Ceas electric“ de mai târziu. Care „Ceas electric“, având dedesubt binecunoscutul magazin de „import de ceaiu şi cafea – coloniale şi delicatese – vinuri alese şi beuturi spirtoase“ al lui Zoltan Roóz, poate fi văzut cu prilejul întâlnirii noastre de astăzi. După cum vedeţi, pe faţada magazinului apar şi două tăbliţe publicitare pentru „Schmoll Pasta“ (cremă de ghete, motivul probabil al amplasării la mică înălţime), iar, ceva mai sus, chiar pe unul dintre suporţii „Ceasului“, este amplasată o reclamă a renumitei şampanii „Mott  1914 – Garda Veche“. În vecinătate, în plan secund, tradiţionalul talger de alamă al unei foarte inspirat situate frizerii.

Cam atâtea despre această fotografie, pe care aţi putea s-o revedeţi şi începând de duminică – 16 iunie a.c., ora 17:00 –, când, în incinta Templului Mare din Satu Mare (str. Decebal nr. 6), se vernisează o expoziţie dedicată aniversării celor 120 de ani scurşi de la punerea acestui aşezământ la dispoziţia adepţilor sătmăreni ai cultului mozaic ortodox.

Cu ocazia vizitării manifestării expoziţionale susmenţionate, denumite „Templul Mare din Sătmar / 1893-2013 / A szatmárnémeti Nagytemplom“, îl veţi putea reîntâlni şi pe „aranjatorul de vitrine Adler M.“, cel de care – chiar în această exprimare – aţi dat în articolul „Balul Olimpiei, 9 Ianuarie 1937 – Cel mai senzaţional bal al sezonului“ (din Gazeta acelor timpuri), pe care noi l-am republicat acum o săptămână.
În aceste condiţii, nu ne rămâne decât să ne aplecăm ceva mai mult asupra personalităţii artistului
Adler M., redutabilul decorator de vitrine sătmărean.

Din nefericire, despre ADLER Manó (sau Manuel – atribuindu-i-se însă și prenume de felul Emanuil, Manoilă sau Emanoil, ba chiar şi Mór), în afara faptului că a fost unul dintre ce mai redutabili decoratori de vitrine şi pictori de firme ai Sătmarului interbelic, prea multe lucruri certe nu cunoaştem.
Un prim reper, în vara anului 1914, când – în vreme ce era calfă în magazinele de mode ale lui Schwartz József din Sopron (Ungaria) – camera de comerţ şi industrie teritorială îi oferă, pentru a putea urma un curs de decoratori de vitrine, o sută de coroane.

Ultimul reper: o impecabilă factură (în valoa-re totală de 233,00 Pengő), care i-a fost expediată, la 17 aprilie 1944, de către firma Krammer Géza din Sopron, pe adresa Szatmárnémeti, Eötvös-utca 6. (astăzi, str. Cuza-Vodă).
Între acestea, în perioada august-septembrie 1914, Herr Manuel Adler a urmat şi absolvit cursurile Şcolii superioare a decoratorilor de vitrine din Dresda (Germania), obţinând – ca premiu special pentru atestarea talentului deosebit şi a hărniciei excepţionale – o binemeritată diplomă de merit.

Apoi, la 1 martie 1925, în presa sătmăreană aparea ştirea logodnei domnişoarei Ella Katz (din Sanislău) cu Adler Manó, decorator de vitrine diplomat.
De asemenea, la al II-lea Congres internaţional al decoratorilor de vitrine (Viena, 1-10 septembrie 1929) – pentru aranjamentul modern şi estetic prezentat în concursul de vitrine al Asociaţiei decoratorilor de vitrine austrieci – i se conferă o diplomă de merit.

În continuare, M. Adler îşi înscrie în palmares numeroasele succese obţinute în atât de apreciatele concursuri de vitrine, organizate, în marea lor majoritate, de către Camera sătmăreană, încredinţându-i se amenajarea mai multor expoziţii – cum ar fi fost şi Săptămâna fructelor şi a vinurilor (14-21 septembrie 1936) – şi a standurilor expoziţionale ale diferitelor firme, asociaţii şi organizaţii, fiind aprig disputat de cei mai pretenţioşi şi prestigioşi comercianţi şi industriaşi ai oraşului. Şi nu numai… Spre exemplificare, din ceea ce dispunem, cităm pe alese:

 «În urma hotărârei luată de Comitetul de conducere al Clubului Sportiv „Olimpia-CFR“, în şedinţa sa din 26 Octomvrie a.c., cu onoare vă trimit alăturat medalia comemorativă, pentru a o păstra ca semn de recunoştinţă din partea Clubului nostru, pentru propaganda făcută de Dv, prin împodobirea vitrinelor din localitate, cu culorile clubului nostru. Reuşita serbărilor de aniversare se datoreşte şi muncei depusă de Dv, pentru care fapt, vă rog să primiţi distinctele noastre mulţumiri.
Satu-Mare, la 1 Octomvrie 1931 / p. Preşedintele Clubului»;

 «Avem onoare a Vă face cunoscut că pentru produsele expuse cu ocazia expoziţiei de fructe din Satu-Mare în zilele de 14-21 Septembrie a.c., expoziţie ce a fost organizată de Min. Agriculturii cu concursul Secţiei Agricole Satu-Mare, Vi s’a decernut de către Comisia de premiere „Diploma de recunoştinţă“ a Camerei de Agricultură.
Diploma Vi se va trimite în câteva zile.
Satu-Mare, la 31 Octombrie 1934.
Preşedinte / Dir. Serv. Agr. jud.»; și
 «În urma învoielilor noastre verbale Vă rugăm să binevoiți a efectua decorațiile și aranjarea sălei din grădina Clubului „Union“ din Satumare pentru expoziția organizată de Secția noastră cu ocazia „Săptămânei fructelor“ în zilele de 14-21 Septembrie 1935.
Costul decorațiilor și a lucrărilor s-a fixat în suma de Lei 2500, pentru care Dvs sunteți obligați a efectua lucrări-le cu materialul Dvs conform fotografiilor model depuse de noi și cât mai frumos.
Satumare, la 9 Sept. 1935 / Comisarul technic al Expoziției».

1) chercheleală (– trad. din l. magh.)

Ovidiu MICA

Asociaţia SAVO –
Scrieri ale vechiului oraş

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *