Văd, simt şi scriu

Filed under: Locale |

A fost o perioadă în care n-am scris nimic. Îmi spuneau prietenii despre lene sau plictiseală! Sincer vă spun că mi-a fost lehamite de tot ce vedeam în jurul meu, de tot ce se întâmpla pe toate planurile. A fost perioada în care de două ori am avut biletele de avion în buzunar, pe ruta Budapesta – Londra – Montreal şi tot de două ori le-am pierdut. Dacă aţi şti ce luptă s-a dat în sufletul meu, ce trăiri sufleteşti, ce oftaturi şi suspine! Uneori îmi vine să las baltă totul, să le dau naibii şi să-mi iau câmpii, să plec undeva, unde mai e şi altceva dincolo de interese, dincolo de găşti, grupuri şi grupuliţe. Mă întreb: Să fie acesta doar păcatul târgului mic, în care nu s-a întâmplat nimic în afară de bârfe, de invidie, de răutate, de falsitate? Greu de acceptat aşa ceva. Poate că m-a oprit de la plecare această televiziune la care încerc să fiu ceea ce sunt. Aici n-am fost înşelat! Sunt sigur că am făcut fapte bune şi nici nu pot crede că aş putea face altfel. Un lucru bine făcut, de care aş putea fi mulţumit, măcar parţial, rămân cărţile scrise de mine.

Deşi îmi dau seama, încerc să mă autoliniştesc, ştiind că lumea-i înşelătoare şi că doar aparenţele mai contează pentru unii. În doi ani de Montreal, m-am dezobişnuit de sărbătorile multe, una după alta. Cred că lasă impresia că poporul nostru trăieşte într-o veselie continuă, adăugând şi sărbătorile religioase. Să fiu sincer, biserica ortodoxă sătmăreană m-a atras mult şi m-a legat sufleteşte. Am cunoscut preoţi minunaţi, oameni simpli, modeşti, bine pregătiţi, care ştiu să-l transforme pe om în bun, uman şi trainic. Preoţii V. Paşca, D. Lostun, A. Sabou sunt doar câteva exemple. Nu-mi plac cei care transformă biserica şi sfântul altar în tribune electorale. M-au scârbit astfel de practici.

M-a atras ziarul nostru, pe care-l vreau mai curat, mai util pentru diversele categorii de oameni. Prin publicarea unor materiale sincere poate deveni un cotidian atât de căutat şi savurat. Sunt oameni capabili la acest ziar şi la NVTV.

Ţin minte că la Geneva a avut loc întâlnirea la vârf între Ronald Raegan şi Mihail Gorbaciov. Marile puteri. Un fel de meci al secolului, un fel de gală a supragreilor. Doi coloşi care-şi cunosc şi slăbiciunile, dar, tot atât de bine, şi puterea. Un duel, un spectacol de floretă fină al diplomaţilor. Cu ce şi, mai ales, cu cât ne vom alege noi, muritorii, din ora Genevei? Doamne, unde am ajuns! De citit, am mai citit câte puţin. Acum, după o carte de 570 de pagini, scrisă de Aurel Rogojan “Fereastra serviciilor secrete”, citesc o carte de 800 de pagini “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni” scrisă de Larry L. Watts, ce dezbate războiul clandestin al blocului sovietic cu România. Traducerea din engleză aparţine Cameliei Diaconescu. Cartea cuprinde şi 25 de hărţi. Aflăm din ea, din cele nouă părţi, citate despre atitudinile şi intenţiile foştilor aliaţi ai României din acea perioadă. Aceste lucruri le vedem acum, cu alţi ochi şi din alt unghi al receptării.

Am scris aceste rânduri, ca o încadrare a mea în tot ceea ce se face spre progres la noi, fără incisivitate, dar pline de sinceritate, cu dorinţa de a fi mai bine celor mulţi, celor care simt ca mine, ca Dvs., stimaţi cititori ai cotidianului “Gazeta de Nord-Vest”.

Teodor Curpaş

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *