More

    Evaluarea Naţională, Bacalaureatul, „tanti Euroi” şi noi

        Am trecut în sfârşit cu mai puţine „răni” de „sperietoarele” examene ale Evaluării Naţionale şi Bacalaureatului, cu un procent de promovabilitate la Bacalaureat de 57,81%, cu peste două procente peste media pe ţară care a fost de 55,65%, şi cu peste 17 procente mai mare decât anul trecut, dar şi cu un grad  de 75%  de promovabilitate a absolvenţilor de clasa a VIII-a la Evaluarea Naţională, moment istoric încurajator de care aveam nevoie ca societate şi indivizi, afirmând că aveam nevoie  de o redresare a imaginii şi credibilităţii învăţământului românesc în general şi sătmărean în mod deosebit.

    Dacă peste o sută de mii de indivizi din generaţiile trecute de absolvenţi de liceu din România au intrat în derizoriul inutilităţii şi într-un nou format de folclor urban  cu ajutorul unor surse media şi internet care au oferit alternative de „reuşită în viaţă”  prin indivizi cu o gândire „manelizată”, deformată, gen Pepe , Zavoranca şi Monica Columbeanu, iată că prin munca, seriozitatea şi sacrificiul multor dascăli, şcoala românească se ridică încet dar sigur acolo unde ar trebui să-i fie locul. Dincolo de scandalurile de „corupţie de la Bac” în care sunt cercetate şi cadre didactice de la liceele „Dimitrie Bolintineanu” şi „Dimitrie Gusti” din Bucureşti, dar şi de suspiciunile de „fraudă” din judeţele Mehedinţi, Constanţa şi Sibiu, prin care se încearcă să se „paseze motanul” problemelor societăţii româneşti pe „generosul spate” al profesorilor, avem totuşi o reală problemă prin modul unor părinţi de a privi şcoala românească şi pe slujitorii ei.

    Întorcându-ne la scandalul de la liceul „Dimitrie Gusti”, am rămas marcat în mod gogolian într-un joc de-a râsu’-plânsu’ de atitudinea acelei mame „dă Bucureşti” care şi-a reclamat mita de 600 de Euro dată „doamnei diriginte, pentru ca fata să ia Bacul”, direct la Direcţia Naţională de Anticorupţie, plângându-şi astfel cu „lacrimi de crocodil” experienţa negativă a eliminării acesteia din examen, dar şi investiţia maşinii pe care i-a oferit-o domnişoarei „absolvente” cu ocazia cumpărării „examenului maturităţii”. Văzând prima dată ştirea, am gândit informaţia dincolo de hazul şi ironia realităţii, realizând şi absurdul situaţiei în care se află de multe ori cadrele didactice din învăţământul românesc, prin pretenţiile multor părinţi care bat cu pumnul în masă, poate, poate mai sare vreo diplomă cu ajutorul vreunui plic „bine plasat”.

    Sunt mândru că sunt sătmărean şi profesor într-un judeţ în care se munceşte pentru rezultate corecte şi pentru o educaţie egală pentru toată lumea, felicitând echipa Inspectoratului Şcolar Judeţean Satu Mare pentru rezultatele obţinute la cele două „hopuri” naţionale. Nu de alta, dar avem nevoie de astfel de modele.

    Valeriu Ioan

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE