More

    Spectacol grandios pe dealurile Moigradului

    reportaj01

    Profeția avea să se împlinească: dansul nimfelor prevestea urgia care avea să vină pe meleagurile vitejilor daci. Fecioarele locului au coborât din munți și s-au prins în dansul ielelor, într-un ritual de jertfă pentru cinstirea lui Zamolxis. Războiul este aproape, parcă se aude ascuțitul săbiilor în lumea lui Hades. Zeul Marte se ridică deasupra mărilor și își cere tributul de sânge. La granițele Daciei se aud marșăluind legiunile romane, în căutarea gloriei Imperiului . Holdele bogate ale Daciei, descrise în cronicile lui Herodot, stârnesc lăcomia Romei. Împăratul Domiţian, încolțit de Senat, pornește tăvălugul confruntărilor ce aveau să aducă zorile formării unui nou popor. 1975 de ani de la bătălia de la Tapae dintre daci și romani. Începutul unui război ce va așeza o nouă țară pe harta Europei.

    Istorie pe viu
    La Porolissum Fest am trăit istoria pe viu. Muzeul Zalău a reușit, într-un mod admirabil, să reconstituie, la sfârșitul săptămânii trecute, unele episoade din viața tumultuoasă a Daciei. O călătorie în timp pentru a descoperi lumea daco-romană din cetatea de la poalele dealurilor Moigradului. Porolissum, un castru roman, o fortificație care a dăinuit vremurilor și care ne povestește și astăzi despre vremurile de glorie de la începuturile epocii de după Hristos. Îmbrăcat în tribun roman, am însoțit legiunile împăratului în tabăra de arheologie de la Porolissum, m-am împrietenit cu “Decebalus per Scorilo”, m-am întreținut cu dacii de la Apulum, am băut o pălincă cu dacul Istvan, am dat mâna cu “dominus” de la școala de gladiatori, am ascultat strigătul de bătălie al “lupilor pustei” și am fost încântat de spectacolul călare oferit de vulturii Galatei. Și nu se oprește totul aici: nimeni nu a putut evita privirile inocente ale patricienelor Romei, zâmbetul nimfelor pădurii și lumina iscoditoare din ochii războinicelor dace. O desfășurare de simțuri și trăiri, dincolo de granițele unei vieți banale.
    În tabăra arheologică de la Porolissum, spectacolul de lumini și culori a început decuseara, pe 6 iulie. Rând pe rând au intrat în scenă și și-au ridicat cortul trupele romane de la Cohors III Campestris Civium Romanorum ( Asociația Amicii Muzeului Zalău), Legiunea V Macedonica (Cluj-Napoca), Școala de gladiatori “Virtus Antica” (Cluj-Napoca), dacii de la Lupii Daciei (Asociația Amicii Muzeului Zalău), dacii de la Lupii de Fier ai Apulorum ( Alba –Iulia), sarmații de la Lupii Pustei (Cluj-Napoca) și călăreții sarmați de la Vulturii Galatei (Huedin). Săbiile au fost ascuțite, armurile curățate, arcurile centrate iar scuturile, lustruite. Seara, toată lumea era gata de război. Dar nu înainte de a bea o pălincă și a mânca un gulaș pregatit minutios de gazde. O muză venită parcă direct din Pantheonul Olimpului a încântat auzurile războinicilor gata să cadă în brațele zeiței nopții, Leto. Cântările folk ale Paulei ( o artista din Oradea) au încheiat o seară minunată. Luna s-a încoronat peste dealurile Moigradului. O lumină roșie anunța o zi dogoritoare.

    Pregătiri de război
    A doua zi a debutat cu pregătirile de război. Romanii s-au echipat corespunzător: platoșă, coif, lorica segmentata (armura), cingulum (curea), mantie, sandale, blană de animal. S-au înarmat cu gladius (sabie), cu umbro (scut), au ridicat vexilum
    (steag) și au intrat în formație. În tabăra cealaltă, dacii, cu pletele în vânt, și-au pus pe ei ițarii, opincile, cămeșile lungi, răcoroase, tunica și pe cap tarabostes (căciulă) și s-au înarmat cu sabiilor lor încovoiate. Dincolo de colină, au răsărit din pădurea întunecată, patricienele romane, care făceau parte din “garda” personală a împăratului Domiţian. Toate, îmbrăcate în mantii roșii, ca un sacrificiu adus zeului Marte. Barbarii sarmați, cu mustățile lor lungi și cu mantie din piele de animal, au sunat din corn, adunarea. Călăreții s-au ivit, colo, după dealuri. Maestrul de ceremonii, istoricul Horea Pop , a prezentat războinicilor întreg scenariul de luptă . Câteva exerciții pe câmpul de bătălie, mișcări de trupe, ordine strigate în limba latină și toată lumea a intrat în pielea personajelor.
    Înainte de bătălie, războinicii i-au adus un omagiu împăratului Domiţian. În amfiteatrul cetății Porolissum( locul de desfătare a cetațenilor romani – întreceri sportive, lupte de gladiatori) chiar la limesul teritoriilor cucerite de romani, au mărșăluit prin fața Caesarului legiunile romane ( a V Macedonica, a XIII Gemina), trupele auxiliare ( cohorts III Campestris Civium Romanorum Millitaria). “Ave Imperator”, s-a auzit ca-ntr-un ecou, până dincolo de limesul roman. Apoi, gladiatorii de la şcoala “Virtus Antica” intr-un glas : “Ave Caesar. Cei care se pregătesc să moară, te salută”. Și a urmat zâmbetul de satisfacție a lui Domitian. În schimb, Lupii Daciei si Lupii de Fier i-au transmis împaratului un răspuns foarte clar, în fața aroganței acestuia: capul solului roman- semn ca așa vor pați toți cei care vor cotropi teritoriile dacice; un şoarece și un șoim mort – semn că nu vor scăpa nici în gaură de șoarece, decât dacă vor putea zbura ca șoimul. Nici sarmații nu s-au lăsat mai prejos și si-au demonstrat măiestria în fața împăratului roman: trupele de elită au tras cu arcul , din toate pozițiile, săgețile atingându-și ținta odată ce pornea din vârful armei barbarului. Călăretii de la Galata au zburat pe iarba proaspăt cosită, din incinta amfiteatrului, în aplauzele nimfelor romane.

    Război la adăpostul întunericului
    Pe-nserat a început primul război daco-roman de la Tapae. Pe dealuri, cetatea dacică, fortificată cu șanț de apă . Mai în vale, un avanpost ridicat de lupii Daciei, în frunte cu Decebal. Femeile și copiii s-au refugiat în păduri și munți, unde gloria străbunilor se îngemănează cu zeița Pământului. Din străfunduri, zeul Războiului își așteaptă ofrandele. Legiunile romane, în grupuri compacte, sub scuturi, înaintează, iar săbiile se izbesc puternic de scuturi. Dacii ies din avanposturi și se desfașoară pe întreaga pajiște din fața cetății Porolissum. Legiunile , organizate în triunghi, reușesc să străpungă ceata dacilor. Mulți războinici ai lui Zamolxis cad sub scuturile romane, cu un zâmbet blajin în colțul gurii. spiritul lor va dăinui veșnic în Lumea de Apoi.
    Dacii se regrupează peste dealuri, în pădurile întunecoase, prietenii lor de nădejde. Romanii nu găsesc curajul să pătrundă în desișurile înspăimântătoare, unde se aud urletele dezlănțuite ale lupilor. Furiile ies dintre copaci și bagă spaima în legiuni. Undeva, în colț, sună retragerea spre locuri mai domestice. Dar din departare, vin călare semiții, aliații dacilor. Un nor de săgeți acoperă scuturile armatei romane. Cu greu atacul este respins, și epuizați, generalii renunță la gândurile de preamarire pe teritoriul Daciei. O pace într-un picior, care nu convine nici dacilor, nici romanilor. Așa că, de a doua zi, apoi zorii unei alte bătălii. De această data finală, în vremurile împaratului Traian( anii 100, dupa Hristos). Târziu, în noapte, după ce trupele romane s-au retras în cazarmă, iar nimfele și-au îmbrățișat eroii, m-am retras în amfiteatru pentru a mă delecta cu muzică celtică. La apusul soarelui, sunetul chitarelor și acordurile violelor se intretăiau într-un spectacol magnific al unor timpuri demult apuse. Muzeul de Istorie și Artă din Zalău ne-a oferit o lecție. O lecție de istorie. Un spectacol grandios, o alternativă la zgomot, o alternativă la grătare, mici și bere.

    Marius Oproiu

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE