Povestea ochilor

Filed under: Editorial |

1246

Internetul trafichează multe bălării, dar şi vorbe care te fac să te opreşti din cursa vijelioasă a vieţii pentru a te pune pe gânduri. Şi a-ţi stoarce un strop de suflet, în emoţia unor cuvinte magice. M-a vizitat pe e-mail o povestioară. Nu ştiu care-i sunt originile, din ce înţelepciune a izvorât şi ce cărări virtuale a cutreierat înainte de a ajunge la mine. Probabil că o cunosc deja destui, dar nu e suficient: povestea merită împărtăşită cât mai multor pământeni. Dacă ar fi posibil, ar trebui predată în şcoli, la orele de educaţie civică. E o poveste care trezeşte şi într-un mort fiorul omeniei. Aşadar…
„A fost odată o oarbă care se ura pe ea însăşi din cauză că era oarbă. Ea ura pe toată lumea, cu excepţia prietenului ei iubitor. El era întotdeauna gata s-o ajute. Într-o zi, ea i-a spus lui: «Dacă aş putea să văd lumea, eu m-aş căsători cu tine».
Într-o altă zi, cineva i-a donat o pereche de ochi. Când bandajele au fost date jos, ea a putut să vadă totul, inclusiv pe prietenul ei.
El a întrebat-o: «Acum, că tu poţi vedea lumea, te căsătoreşti cu mine?».
Fata s-a uitat la el şi a văzut că el este orb. Numai văzând ochii lui închişi, a fost şocată. Ea nu se aştepta la asta. Gândul că trebuie să se uite la ochii lui închişi toată viaţa a făcut-o să-l refuze.

Prietenul ei a plecat şi a doua zi i-a scris o notă, menţionând: «Să ai grijă de ochii tăi, draga mea, pentru că înainte să fie ai tăi, au fost ai mei!»”
Tăcere… Şi apoi, când îţi revii, constaţi că, pe lângă această minunată poveste, mesajul mai conţine câteva fraze. Vorbe simple, dar pe care le uităm atât de repede…
… Înainte să spui cuiva un cuvânt rău, gândeşte-te la cineva care nu poate să vorbească.
… Înainte să spui că mâncarea nu este gustoasă, gândeşte-te la cineva care nu are ce să mănânce.
… Înainte să-ţi judeci soţul sau soţia, gândeşte-te la cineva care plânge la Dumnezeu pentru o companie.
… Înainte să te plângi despre greutăţile vieţii, gândeşte-te la cineva care a plecat de tânăr de pe acest pământ.
… Înainte să te plângi de copii, gândeşte-te la cineva care ar dori să aibă copii.
… Înainte să te plângi de cineva care nu ţi-a făcut curat în casă, gândeşte-te la oamenii care trăiesc pe stradă.
… Înainte să te plângi de distanţa parcursă cu maşina, gândeşte-te la cineva care merge pe jos aceeaşi distanţă.
… Când eşti obosit şi te plângi de serviciu, gândeşte-te la şomeri, la cei care ar dori să aibă un loc de muncă.
… Iar când gânduri depresive te doboară, pune un zâmbet pe faţă şi mulţumeşte-i lui Dumnezeu că eşti în viaţă!

Grigore Cartianu

One Response to Povestea ochilor

  1. Foarte frumos, multumim Grigore Cartianu ca intr-o lume plina de analize economice si de studii politice mai este timp si spatiu pentru ,,analize de suflet"…

    Ioana
    21/08/2013 at 15:53
    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *