Ştefan Mărcuş: «omul artelor frumoase şi răsfăţatul societăţii orădene»

Filed under: Uncategorized |

33.-Aniversare

«Agapa Ștefan Mărcuș1)

Joi seara s’a sărbătorit printr’o agapă intimă, în saloanele „Casei Naţionale“, plecarea din Oradea a d-lui Ştefan Mărcuş, omul artelor frumoase şi răsfăţatul societăţii orădene. Au participat la această plăcută întrunire următoarele personalităţi din Oradea: doamna Veturia Candrea, Miţa dr. Roxin, Mimi dr. Popa, Aurica dr. Mateiu, d-na Chirilă, Livia dr. Filip, d-na dr. Aurel Filip, d-na dr. lancu Cornel, d-na Babic, d-na Poţan Alexandru. Dintre domni: prefect colonel Dumitru Georgescu, dr. Teodor Roxin, dr. Teodor Popa, Augustin Chirilă, Augustin Maghiar, Ioan Evuţianu, dr. Ioan Candrea, Andrei Zănescu, dr. Emil Cadariu, dr. Romul Costa, părintele Ioan Georgescu, părintele Zaharie Moga, dr. Ioan Mateiu, dr. Aurel Filip, dr. Victor Filip, dr. Paul Voştinariu, dr. Paul Jurca, profesor Matieşan, dr. Cornel Iancu, dr. Niţu Popoviciu, dr. Nicolae Mocanu, Laurenţiu Fodor, dr. Lazăr Isaicu, dr. Florian Ţeudan, dr. Ioan Hica, profesor Ioan Pop, profesor Simion Gocan, Iacob Nişte, Eftimiu Costescu, Ioachim Marta, Vlad Muţiu, Alexandru Gavra, Babic, dr. Titu Triff, Iosif Săveanu, dr. Teodor Prodan, dr. Nicolae Turla, Ioan Bârsan, C. Safta, dr. Nicolae Maior, dr. Şichet, Mangra secretar, profesor S. Anca, dr. Cherebeţiu, comisar Borza, comisar Chidioşan, Cornel Moga, Iosif Sălăgeanu, George Popescu-Ceica, profesor A. Cosma, Alexandru Porțan, dr. Iustin Fogaș, dr. Traian Surducan, Traian Surducan, advocat Lascu, Pamfil Iuonaş, Soran, Adrian Ganea etc.
Sărbătoriţii: d-l Ştefan Mărcuş, d-na Ritta Mărcuş şi d-şoara Lia Mărcuş.
Ca deobiceiu, nici aici nu au lipsit toasturile, prin cari s’a căutat să se citească semnele încrustate pe răbojul trecutului. […]
D-l Augustin Cosma, după ce face filosofia vieţii materiale, se opreşte la înălţarea sufletească a omului, a omului de ştiinţă, a omului de artă. Cântul meu este cântul de laudă la adresa lui Mărcuş, căci artiştii ştiu să învingă puterea vremii ce omoară. Mărcuş înseamnă: „Glorie şi Cinste“.
D-l dr. Nicolae Turla îşi ia rămas bun dela Ştefan Mărcuş în numele colegilor avocaţi. Se mândreşte cu prietenia lui Mărcuş, căci această prietenie îi face cinste.
D-l Nicolae Maior aduce elogii doamnei Ritta Mărcuş, marea cântăreaţă şi distinsă pedagoagă, care a crescut o generaţie de cântăreţi şi care a contribuit foarte mult la şcoala de muzică din Oradea. Urează doamnei Ritta şi d-rei Lia Mărcuş viaţă lungă, încoronată de deplin succes.
D-na Veturia Candrea începe prin a mulţumi iniţiatorilor acestei sărbători. Ea ţese pânza fină a trecutului apropiat, când la toate întrunirile reuniunii femeilor române, perechea Mărcuş şi-a luat partea leului întru aranjarea de serbări, contribuind foarte mult la reuşita lor. Scoate în relief pierderea din patrimoniul Bihorului a acestei comori, care este familia Mărcuş. Spune că d-na Ritta Mărcuş a fost totdeauna prezentă ca artistă, ca profesoară şi ca mamă. Această întreită calitate îi face cinste şi o ridică deasupra semenelor sale. Îi urează multă fericire şi izbândă în viaţă şi să se mai întoarcă pe aceste plaiuri.

D-l Colonel Georgescu, îşi ia rămas bun dela Ştefan Mărcuş în numele tuturor celor absenţi şi cari nu au putut participa la această sărbătorire. L-a văzut şi l-a apreciat foarte mult, ca pe un suflet de mare artist şi care a ştiut să-şi facă atâţia prieteni. Roagă pe d-l Mărcuş să păstreze prietenia ce i-a arătat-o Bihorul.
Tuturora le răspunde sărbătoritul Ştefan Mărcuş. Asemenea unui sculptor consacrat, cu dalta-i măiastră, ciopleşte statuia suferinţii; asemenea unui pictor iscusit îşi pictează tabloul; asemenea unui erudit îşi ticlueşte povestea unei vieţi pline de adumbriri, în care razele calde ale soarelui se strecorau numai prin rariştea frunzişului abundent. Pleacă de acasă din căsuţa părintească din Mădărasul Sălajului (sic!), rupând limba românească şi ia drumul lung al suferinţii, ca să ajungă odată şi odată… mare. A străbătut băncile şcolare, îndurând mult, ca adolescent se sbate prin toate şi ajunge apoi la Viena marelui împărat, unde se pomeneşte laureat pentru dansurile şi cântecele româneşti. Cântecele dela şezători l-au îmbărbătat şi i-au dat putere ca să răzbată. Ajunge mai târziu la Bucureşti, unde băiatul de popă din Sătmarul obidit, cântă înaintea Familiei Regale, o cinste la care n’a visat niciodată, pentru pelerinii cântului din Ardeal. Face o spovedanie. Mărcuş a fost creştin fără să facă confesionalism, el a cântat la orice biserică românească din Ardeal. Poartă eşarfa tricoloră cu multă demnitate la concursul naţionalităţilor din Viena. Spune, că arta este nobleţea sufletului, ce-l poartă fiecare în suflet. Nu s’a supărat pe nimeni în viaţa sa, n’a făcut rău nimănui şi nu a cunoscut sentimentul de răzbunare niciodată. În arta lui şi-a găsit mângâiere pentru toate suferinţele pricinuite de cei cari l-ar fi putut face fericit. El a învăţat pe mulţi ca să se „costumeze“, căci arta creiază satisfacţie şi ea acoperă mizeria. Aminteşte de sprijinul mare ce l-a avut în tovarăşa sa, şi dacă nu s’a frânt, este a se mulţumi soţiei sale Ritta. Astăzi renăscut în vremuri şi în suflet, porneşte pe noul drum cu energia tinerească şi cu toţi sorţii izbânzii. Mulţumeşte tuturora pentru sentimentele de prietenie manifestate atât de măreţ, asigură prietenii săi de recunoştinţă nestrămutată şi pleacă din Oradea cu sentimentul iertării pentru cei cari au avut alte sentimente pentru el.»

«SPECTACOLUL
FESTIV DE OPERĂ2)
În loc de cronică muzicală

Cuvântul Artelor, a fost spus în 25 Maiu 1945, la reprezentaţia festivă de comemorare a 25 ani dela înfiinţarea Operei Române din Cluj la Timişoara, de către dl. inspector al artelor Ştefan Mărcuş, care a arătat cum s’a pus temelia acestei prime instituţii de operă în România, de către Consiliul Dirigent, la Sibiu, în şedinţa din 13 Septemvrie a anului 1919. Domnia-Sa ca un adânc cunoscător al acestei chestiuni, trece în revistă amintiri dela începutul înjghebării oficiale a instituţiei cântecului, pe aceste plaiuri, arătând că nuclee de diletanţi au existat de mai înainte în Ardeal. Arată cum în anul 1886, s’a dat o reprezentaţie în public, cu: „O noapte în Grenada“ şi numeşte câteva talente româneşti cari au cântat peste hotare într’alte limbi.
Opera înfiinţată în „Clujul care a fost menit să devină Athena neamului“, dela început şi până acum, a făcut numai cinste românismului, fapt pentru care d-sa mulţumeşte directorului şi întregului ansamblu de sub conducerea sa, din partea Ministerului Artelor, precum mai mulţumeşte şi autorităţilor de aici şi publicului timişorean care au susţinut această instituţie în refugiu.
Răspunde dl. Ion Rânzescu, directorul Operei, mulţumind pentru cuvintele simţite, d-lui inspector al artelor Ştefan Mărcuş. În continuare, d-sa arată rostul instituţiei de operă în viaţa popoarelor; aduce apoi elogii înaintaşilor numind pe: dl. Tiberiu Brediceanu, D. Popovici-Bayreuth, Const. Pavel, dl. Victor Eftimiu, etc., arătând meritele lor ca directori ai instituţiei. Elogiază apoi pe pionerii instituţiei, dintre cari unii au cântat şi la spectacolul de acum 25 de ani. Lungi aplauze pentru d-na Lya Pop. Publicul apoi a răsplătit după merit cu aplauze pe ceilalţi cântăreţi, numiţi de director ca: Ana Roza-Visiliu, Fenia Nicolau, Any Ducu, H. Klee, Const. Ujeicu, Nic. Soculschi, Traian Nicolau, Traian Gavrilescu; la fel a fost lung aplaudată şi noua generaţie de cântăreţi ai operei, când directorul le-a adresat cuvântul său.
La comemorare, programul a fost întocmit din acte separate din operele: Aida, Faust, Evghenie Oneghin şi La Seceriş. Pentru desăvârşirea spectacolului au luat parte activă următorii cântăreţi: D-na Lya Pop, d-na Any Ducu, dl. Iuliu Andreescu, dl. Tr. Gavrilescu, dl. Nic. Soculschi, dl. Tr. Nicolau, dl. Const. Ujeicu, dl. C. Moarcaş, dl. Gh. Busuioc, d-na Stella Simonetti, d-na Mihai, d-na Fenia Nicolau, d-na Florea Sottischi, dl. Const. Ursulescu, dl. V. Iovănescu, dl. Al. Iaroţchi, dl. Gh. Mircea, dl. Ionel Tudoran, dl. I. Dinculescu, dş. O. Vancu, dl. I. Marcu maestru de balet şi dl. Septimiu Chirvai, reuşind să dea unui dintre cele mai reuşite spectacole ale anului.
Au dirijat maeştrii: prof. Gh. Pavel, d. Leontin Anca 3) şi d. E. Lazar.
Atât orchestra, corul, cât şi baletul, au fost la înălţimea spectacolului, cât şi a zilei sărbătorite. Menţionăm ţinuta perfectă coreografică a dş. Vichi Lupea, în éxecutarea măsurei alături de dl. Iavoţchi, precum şi a dş. Elvira Sârbuţ.
Cu aplauze nesfârşite au fost răsplătiţi interpreţii operei „La Seceriş“, a d-lui Tiberiu Brediceanu. Cântecul şi dansul românesc bănăţean, din care s’a inspirat măestrul Brediceanu, precum şi interpretarea perfectă, de către d-na Stella Simonetti şi dl. Ionel Tudoran, va rămânea mult timp în amintirea spectatorilor cari au asistat la această sărbătoare a artei naţionale.»

Ovidiu MICA

Asociaţia SAVO –
Scrieri ale vechiului oraş

1) – din Noua Gazetă de Vest (Oradea) – 7 mai 1939
2) – dintr-o publicaţie timişoreană din 28 mai 1945, autor: Dorel Draguescu
3) – ginerele lui Ştefan Mărcuş, soţul sopranei Lya Mărcuş.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *