Oricât pare de surprinzător, mai există români care îl au pe Băsescu în suflet. Şi nu sunt din aceia care au vieţuit pe altă planetă, ci au avut parte de aberaţiile jupânului şi de manevrele clanului său de îmbuibaţi aici, pe plaiurile noastre mioritice. E greu de spus dacă îl iubesc din convingere ori din oarece interese materiale sau sunt victimele unei frici de sorginte comunistă în virtutea căreia musai trebuie să-ţi dovedeşti iubirea faţă de stăpân, mai cu seamă când el este în fruntea ţării.
Am mai scris despre slujbaşii unor televiziuni obediente, care găzduiesc cu spinarea încovoiată aberaţiile lui Traian Băsescu dornic să-şi verse umorile anti-USL pe sticla care îl mai rabdă sau prezentându-l pe la chindiile din toată ţara până ce în disperare românii de bun simţ schimbă canalul sau sting aparatul. Şi nu mai îndrăznesc, ca pe vremurile apuse, să mai bage nici fierul de călcat în priză. Reiau acum comentariile pe această temă plecând de la un fapt aparent banal, dar cu atât mai elocvent prin semnificaţiile sale multiple. Iată, pe scurt, despre ce este vorba. Televiziunea Română este acuzată de cenzură, după ce prezentatoarea Liana Stanciu a urcat duminică, 25 august, pe scena Festivalului Callatis şi i-a smuls din mână microfonul rapperului Marius Ivancea, cunoscut drept What’s Up, care cânta o piesă anti-Băsescu, în care îi cerea acestuia demisia. Cu mult bun simţ, artistul a recunoscut ulterior că în timpul “momentului său de suflet” i-au scăpat câteva cuvinte ce nu se dau la televizor într-un anumit interval orar, referindu-se la versul: “Bani de c…t ce ne fac să fim mici”. Plecând de aici, prezentatoarea şi apoi producătoarea Festivalului Callatis au întors-o ca la Ploieşti, declarând cameleonic că nu mesajul anti-Băsescu a dus la tăierea microfonului şi la smulgerea acestuia din mâna rapperului Marius Ivancea (What’s Up), ci faptul că a folosit un cuvânt nepotrivit care nu există în DEX.
Cititorii acestor rânduri au posibilitatea să verifice dacă în dicţionarele editate după 1989 figurează cuvântul incriminat şi apoi să se pronunţe dacă versurile următoare sunt sau nu anti-Băsescu: “N-ai clădit nimic, chiar ai dărâmat/Cred că ai o slăbiciune la furat/Retrage-te, hai, pune-te pe fugă/Cerem doar unul capabil să ne conducă”. Şi aşa mai departe.
Unii pot spune desigur că, din nou, unui fapt banal îi dăm conotaţii politice. Dar dacă penibila tevatură de la Festivalul Callatis nu reprezintă un caz tipic de cenzură, nu ne rămâne decât să acceptăm că suntem obtuzi, proşti şi cârcotaşi.
Voicu D. Rusu