Mierea, poveste dulce sătmăreană

Filed under: Locale |

stupina

Nimic nu poate să te oprească să faci ceea ce îţi place şi pentru ce ai talent, chiar dacă ai o anumită vârstă şi ai o slujbă care îţi oferă confort financiar. Vine o vreme când banii nu pot cumpăra sănătatea, fără de care nimic nu se poate face, iar pentru unele boli, nici măcar cele mai scumpe medicamente nu garantează vindecarea. În momentul în care omul este bolnav, secătuit de griji şi de stresul vieţii de zi cu zi, acesta se reîntoarce spre natură, spre divinitate, spre creaţie, poate pentru a se regăsi sau pentru a căuta soluţii pentru problemele lui de sănătate. Pornind în căutarea unui medicament care să-l vindece de ulcer, un sătmărean a renunţat să mai aibă grijă de alţii şi a început să aibă grijă de el însuşi, căutând soluţii miraculoase pentru ulcerul de stomac care îi facea tot mai multe nopţi albe. După tratamente medicale şi o mulţime de vizite pe la diferiţi medici care îi garantau vindecarea, sătmăreanul Ioan Săbăduş a descoperit un leac tocmai la un bătrân din Alba care se ocupa de apicultură. Tratamentul pe bază de miere şi propolis a reuşit să facă mult mai mult decât au reuşit medicamentele din farmacii până atunci, sau cel puţin aşa ne spune sătmăreanul pe care, după câţiva ani de la întâlnirea cu bătrânul din Alba, l-am găsit la propria lui stupină.

Începutul unei relaţii înţepătoare
La ieşire din Satu Mare spre Botiz, pe partea dreaptă se poate vedea un indicator pe care este reprezentată o albinuţă, care poartă pe aripile sale polenul vindecător. Deşi unii ar spune că este doar o imagine imprimată pe un indicator în scopuri publicitare, aceeaşi imagine am găsit-o reprezentată şi în realitate, la câţiva metri de drumul principal. O stupină vie, casa unor zumzăitoare care muncesc de zor pentru a pregăti mierea vie.
Nu departe de stupină ne întâmpină proprietarul, un om senin şi foarte mândru de munca lui, care ne oferă costumul protector şi ne dă voie să ne îndreptăm spre stupina viu colorată. Cu toate că efectele înţepăturilor de albină sunt cunoscute ca fiind dureroase, proprietarul ne garantează că albinele nu sunt agresive în această perioadă şi nici nu le deranjează dacă îşi fac cunoscută povestea. Apicultorul sătmărean Ioan Săbăduş începe prin a ne spune că: “Mierea de salcâm a fost prima stoarsă de către familia noastră şi am să ţin minte acest lucru toată viaţa. Din cauza înţepăturilor albinelor mi s-au umflat încheieturile şi gleznele”. Cu toate acestea, sătmăreanul nu s-a descurajat având încredere că într-o zi aceste necuvântătoare zumzăitoare îl vor considera protectorul lor. La început a fost destul de greu să se lege o relaţie între un om fără experienţă în apicultură şi nişte albine atât de perfecţioniste în munca lor, mai ales că stilul de viaţă pe care îl avea până atunci sătmăreanul nu era foarte potrivit cu orarul micilor albinuţe: “Am trăit un şoc în momentul în care am făcut trecerea de la jandarmerie la apicultură, deoarece a trebuit să învăţ să mă relaxez. Uitasem cum este să faci ceva cu plăcere. În apicultură am găsit şi plăcere şi relaxare”, ne mai spune acesta.

Mierea care vindecă dincolo de graniţe
Apicultorul sătmărean a pornit afacerea cu cinci familii de albine, iar acum se ocupă de mai mult de 40 de familii. Recunoaşte totuşi că nu o face singur, îl ajută şi familia, de la cel mai mic până la cel mare. Fără ajutorul familiei azi nu avea nici magazinul de pe strada Petofi, dar nici o gamă largă de produse bazate exclusiv pe miere şi care pot fi comandate chiar şi de pe internet. Nu puţini sunt cei care apreciază calitatea produselor Săbăduş sută la sută naturale. Sătmăreanul nostru apicultor este cunoscut şi peste graniţă, produsele lui ajungând în Germania, Austria, dar şi prin ţări mai vestice pe unde românii plecaţi în străinătate se laudă cu mierea lui.
Acesta ne-a mai spus că mierea Săbăduş nu este o miere oarecare, ci este una vindecătoare, medicinală. Din vorbă în vorbă am aflat şi că termenul de miere vie se foloseşte atunci când se vorbeste despre miere în starea sa naturală, aşa cum este ea extrasă din stup, fără a se interveni ulterior asupra compoziţiei. Este mierea brută care nu a fost procesată prin pasteurizare şi care poate conţine mici particule de polen şi ceară.

Calitate, înainte de toate
Apicultorul se laudă că mierea albinelor Săbăduş este una dintre cele mai pure sortimente de hrană care poate fi consumată ca atare, dar care din păcate este printre puţinele produse sută la sută naturale care se mai găsesc pe piaţă din cauza unor apicultori care pun mai puţin accent pe calitate şi urmăresc să facă profit: “Ţin minte că ne-am prezentat la primul târg apicol din Satu Mare cu produsele noastre şi le-am oferit spre degustare. Lucru acesta nu le-a prea plăcut celorlalţi apicultori. După părerea mea, omul trebuie să ştie ce cumpără şi pentru ce plăteşte. Am avut discuţii şi din cauza diferenţei de preţuri pentru că produsele noastre sunt vizibil mai bune din punct de vedere calitativ”, a mai precizat apicultorul sătmărean. Pentru a întări cele spuse ne invită şi pe noi să degustăm produsele sale. Dintre acestea îmi atrage atenţia în mod deosebit energizantul “Săbăduş”. Un produs sută la sută natural pe bază de miere şi propolis, care este cel mai cunoscut antibiotic natural. Este o reţetă proprie pentru care apicultorul a pierdut multe după-amiezi însorite în care se putea bucura de un concediu cu familia, preferând să găsească noi soluţii de tratament pentru oamenii care îi cer ajutorul. Inventatorul produsului, Ioan Săbăduş, ne spune că energizantul, dacă este luat dimineaţa pe stomacul gol, este foarte bun pentru că întăreşte imunitatea, alungă stările de oboseală şi ajută la digestie. “Acum doi ani le spuneam mai multe clienţilor, dar am observat că intră la bănuieli, mai ales când le spuneam că acest energizant creşte potenţa. Un avantaj mare pentru doamne şi domnişoare este că acest energizant nu îngraşă! Chiar dimpotrivă, dacă este consumat înainte de masă senzaţia de foame dispare chiar şi până la două sau trei ore, mai ales dimineaţa, iar unele cliente s-au declarat mulţumite de scăderea în greutate”, relatează apicultorul.

familieExperienţa de la târgurile apicole
Am fost curioşi să ştim de ce nu îl vedem pe apicultor la mai multe târguri apicole din ţară, la care ne-a răspuns că a participat la câteva la nivel naţional, dar preferă să se concentreze pe ce ştie el cel mai bine să facă, şi anume să ajute oamenii cu mierea lui vindecătoare: “La târg e înghesuială, oamenii se grăbesc, iar între apicultori apar tot felul de discuţii. Mie îmi place să stau de vorbă cu clienţii, să le explic despre apicultură şi despre cum ar trebui să fie mierea adevărată. Doar aşa le pot recomanda produsele care să îi ajute”, mai spune Săbăduş.
Întrebându-l de feedback-ul pe care îl primeşte, fostul jandarm, devenit apicultor, ne mărturiseşte că cel mai bun feedback este a doua comandă a clienţilor: “Cel mai bun feedback e atunci când un client cumpără şi a doua oară de la noi. Prin produsele noastre nu urmărim doar să fie bune la gust, urmărim să ofere şi rezultate. În momentul în care vedem rezultatele unei scheme de tratament atunci înseamnă că suntem pe calea cea bună şi suntem mulţumiţi”, adaugă acesta.

Apicultură fără aripi
La prima vedere lucrurile par simple, îţi iei albine, te documentezi şi pui în practică ceea ce afli. În realitate, apicultura este destul de pretenţioasă, mai ales atunci când vrei o miere de calitate. Pe internet se află mulţi “deştepţi” care se găsesc să dea sfaturi despre apicultură, însă Ioan Săbăduş a avut mai multă încredere în sfaturile bătrânilor. “Am învăţat foarte multe de la un bătrân apicultor care din păcate a fost aproape de mine doar şase luni de zile. Înveţi foarte multe de la bătrâni, trebuie doar să ai grijă să adaptezi sfaturile la vremurile de astăzi. Din cauza schimbărilor meteorologice nu se mai pot pune în practică toate învăţăturile. În unele ierni avem temperaturi ca primăvara şi invers, ceea ce în timpul lor nu prea se întâmpla, iar albinele lucrează după temperatură”, precizează Săbăduş.
De asemenea, am vrut să ştim părerea expertului despre tinerii dornici să îşi deschidă o afacere apicolă. În momentul acela sătmăreanul s-a întristat spunând că din păcate este destul de greu să obţii fonduri, mai ales dacă nu te ajută nimeni la început: “Este greu să obţii fonduri europene pentru că legislaţia este destul de greoaie şi este mult de lucru pentru ca să poţi obţine punctajul necesar, dar în timp nimic nu este imposibil, mai ales când faci cu plăcere ceva”, a conchis apicultorul sătmărean.

Alexandra Ardelean

One Response to Mierea, poveste dulce sătmăreană

  1. Multumim pt articol.

    Miere Sabadus
    18/09/2013 at 09:21
    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *