În vremurile nu demult apuse, Castorică nu rata niciun prilej de a-şi promova imaginea. Participa la tot felul de evenimente publice, înghesuindu-se în primul rând, ca moaca sa hidoasă să apară în toate pozele şi în toate ziarele. De asemenea, făcea pe generosul, acordând premii şi ajutoare financiare. Zgârcit din cale-afară, incisivul Castorică nu punea de la el nicio para chioară. Se baza doar pe banii altora. Ba de la ziar, ba de la un patron, ba de la un coleg de partid, dar niciodată din buzunarul său de derbedeu. De asemenea, organiza manifestări megalomane, prin care îşi promova imaginea şifonată, şi nici pe acestea nu le plătea niciodată. Cu o eleganţă care merită invidiată, îi lăsa pe alţii să achite nota de plată. El doar se fălea, iar la final se ameţea cu alcoale. Însă de când a devenit mai independent decât secuii, care rămân doar la autonomie, Castorul este obligat să se rezume la banii săi. Nu mai dă premii, nu mai dă ajutoare şi nici nu mai organizează chefuri aniversare. Pe cât de prezent a fost în trecut pe banii altora, pe atât de absent este în prezent. Probabil că rozătorul vrea astfel să-şi protejeze buzunarul, strângând bani negri pentru vremuri şi mai negre.
