Castorel cel tembel i-a mai făcut un serviciu individului lugubru care-l găzduieşte în garajul său insalubru. Supărat că un afacerist sătmărean a refuzat să-i cumpere un teren de lângă ştrand, s-a plâns rozătorului boulean. Gazda şi Castorul, ambii certaţi cu apa şi cu săpunul, s-au tot gândit cum să sancţioneze refuzul. Nu ne pasă că omul de afaceri nu vrea să sară cu banii, au decretat golanii la un mic potol, stropit din belşug cu alcool. După câteva pahare, Castorul a găsit ideea salvatoare. Voi face o interpelare distrugătoare, a grohăit marele rozător, scoţând la iveală incisivii de dihor. Apoi, al neamului bandit pe loc s-a răzgândit. Voi formula o întrebare cu efecte devastatoare, s-a lăudat Castorul ratat. Gazda a furnizat şi tema, o presupusă cultură de canabis, care cică ar fi existat pe terenul lor viran taman acum un an. Gazda s-a mai lăudat că odraslele afaceristului sunt proprietarii canabisului numai bun de fumat. Castorul a formulat rapid întrebarea, achitându-şi în acest mod chiria, băutura şi mâncarea. Astfel, răul a fost făcut de rozătorul cu miros stătut. Cel mai şifonat a ieşit omul de afaceri, acuzat indirect de Castorul ratat că s-a apucat de cultivat canabis. Aşa au ajuns să fie folosite declaraţiile politice în conflicte economice. Dacă afaceristul plătea preţul astronomic care i s-a solicitat, acum ar sta liniştit şi nu ar fi stresat de un dinţos nebun care îl atacă aiurea. Însă Castorul ratat i-a arătat că nu e bine să te pui cu nişte indivizi de rahat. Oricum, nu e prima oară când Castorul îşi ajută gazda, traficându-şi influenţa.
