Cum arată independenţa la care aspirăm?

Filed under: Editorial |

Discursul politic la noi foloseşte repetitiv formula “să dobândim independenţa naţională”. Aşa se spune atunci când se voteză fonduri importante pentru cumpărarea unor antice avioane de vânătoare sau a unui avion VIP pentru preşedinţie, sau când cumpărăm două fregate neînarmate de la muzeul marinei britanice, ori dacă permitem fără nici cea mai mică reacţie pregătirea de detaşamente paramilitare secuieşti din bugetul statului, tot cu scopul de a fi independenţi o facem. Tot independenţi ne considerăm şi dacă promovăm politici monetare şi fiscale în detrimentul industriei şi agriculturii naţionale şi dacă nu ne pasă de exodul creierelor româneşti spre alte ţări.

Terminând cu ironiile, din cele de mai sus rezultă că politica românească ori nu ştie ce înseamnă a fi independent ori crede că noi, populaţia, nu ştim ce înseamnă asta. În realitate, clamarea independenţei şi a luptei pentru obţinerea sau mimarea ei nu este decât o farsă, o încercare de a ascunde unele interese personale sau de grup sub umbrela înşelătoare a independenţei.

Actuala campanie guvernamentală de promovare a ideii independenţei energetice este unul dintre cele mai edificatoare exemple în acest sens.

Desigur, voinţa de a fi independent este normală şi lăudabilă dar trebuie avut în vedere gradul până la care această voinţă este şi posibilă. În ceea ce priveşte independenţa energetică, situaţia este clară în sensul nu numai a imposibilităţii realizării ei efective, dar şi în sensul lipsei de acurateţe a conceptului. Altfel, cum poate Guvernul să ştie dacă România va fi independentă energetic când nu ştie indicatorii de bază ai calculării gradului de independenţă. A fi independent din punct de vedere energetic înseamnă să acoperi integral cererea din oferta internă. Trebuie spus că la această dată nu se cunoaşte nici cererea, adică evaluarea ei prin prisma ratei de creştere economică pe termen mediu şi lung (atât la nivelul industrial cât şi casnic) şi nici oferta, cantitatea de gaz de şist exploatabilă fiind doar estimată. Mai mult decât atât, trebuie să mai spunem că simpla existenţă a unor zăcăminte, chiar îndestulătoare, nu duce automat la independenţă atâta timp cât nu dispunem de tehnologia şi tehnica extragerii, fiind necesar apelul la societăţi străine care vor dispune liber de volumul şi destinaţia gazului extras. Şi mai mult decât atât, cum poţi obţine independenţă energetică în condiţiile în care Guvernul autorizează încă de pe acum exportul eventualei producţii de gaze? În condiţiile actuale, a avea resurse nu este o condiţie suficientă pentru a fi independent energetic. Factorii politici, economici şi tehnologici determină existenţa şi a altor condiţii ale independenţei reale. Desigur, puterea politică şi economică joacă un rol important, dar, din păcate, România nu dispune de acestea. Pentru România, condiţia vitală a independenţei devine capacitatea de a-şi acoperi în orice moment cererea printr-un potenţial de resurse cu caracter universal, adică un excedent valutar al contului curent. Piaţa mondială globalizată oferă oricând resursele necesare la nivel naţional dar contra cost. Deci, dacă România are cu ce cumpăra, nu trebuie să fie timorată de lipsa unor resurse energetice. Există însă o condiţie esenţială, aceea a provenienţei sumelor. Dacă vor fi, ca până acum, provenite din împrumuturi externe, nu poate fi vorba de independenţă. Independenţa economică a României, implicit cea energetică, va fi obţinută numai prin creşterea performanţei şi eficienţei economice, care, la rândul ei, va ridica gradul de competitivitate şi, în final, pozitivarea soldului contului curent printr-un aport de valută.
Felul în care este privită azi în România problema independenţei energetice se pare a fi populism sau o orientare autarhică.
Ioan Raţiu

One Response to Cum arată independenţa la care aspirăm?

  1. Intr-un spital m-a intrbat un bolnav daca nu am un foc. In loc s-ai raspund l-am intrebat ; dece sufera ? Araspuns sec -cancer la gat . Si dece mai fumezi? – Domnule si cand voi fi in sicriu in drum spre cimitir voi ridica capacul si voi trage cateva fumuri. Conducatorii nostrii politici nu sufera de cancer,sufera de cleptomanie care se vede ca este netratabila ,nu pentru ca nu se poate tehnic ci pt ca ,,doctorii" alias locatarii palatelor de justitie s-au molipsit si ei . Se vorbeste mereu de eficienta economica ,productivitate etc , povesti, eficienta se ,,vede' ' acolo unde este un leu si vrea sa fure doi

    ulpius
    21/12/2013 at 10:17
    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *