Eroii Revoluţiei

Filed under: Editorial |

De 24 de ani încoace, noi, membrii “Ligii 22 Decembrie”, ne numărăm printre cei pentru care sărbătorile de iarnă înseamnă ceva mai mult decât bucurie şi tihnă blândă la gura sobei. Suntem din ce în ce mai puţini dar continuă să ne obsedeze, cu siguranţă mai mult decât pe alţii, amintirea viscolului de gloanţe reci care au secerat fără milă, împrăştiind moartea peste tot în ţară unde foamea de libertate devenise de nestăvilit. Crimele nu s-au oprit până după Crăciun, călăii regimului fără suflet continuând să se supună ordinului lugubru al dictatorului. Dar Revoluţia a triumfat victorioasă.
Dacă la Satu Mare nu a fost vărsare de sânge este pentru că aici, la graniţa ţării, unde pericolul persista ameninţător, au acţionat oameni înţelepţi, care nu s-au lăsat depăşiţi de situaţie. Iar meritele lor se cuvin recunoscute până în ziua de azi. Dar aceste meleaguri pe care ne ducem traiul au adus prinos de jertfă pe altarul însângerat al Revoluţiei. De fiecare dată, în 22 Decembrie ne adunăm cu pioşenie şi lacrimi în ochi să le rostim numele eroilor noştri martiri, să le cinstim memoria şi să ne închinăm în faţa sacrificiului lor suprem.

De 24 de ani încoace, ne întrebăm neîncetat cum de a fost posibil acel măcel fratricid, cui şi la ce a folosit moartea celor căzuţi pe baricadele libertăţii. Regretul nostru, al celor etichetaţi fără deosebire şi jignitor drept “profitori” de pe urma acelor evenimente dramatice, este acela că am îmbătrânit inutil în locul celor căzuţi în luptă, hrănind constant marea iluzie a binelui care stă să vină. Şi este cât se poate de evident că nu avem nicio scuză pentru multele erori pe care le-am săvârşit fie din naivitate, fie din prostie, confundând buna credinţă cu charisma unor indivizi abili în a-şi aroga autoritatea de a decide în locul tuturor ce e bine şi ce e rău. Deşi nu politica este singura deţinătoare a pârghiilor bunăstării comune şi poate prea devreme obosiţi, ne-am anunţat retragerea conştiinţelor la pensie.
În fiecare 22 Decembrie mă întreb ce este în sufletul celor care – părinţi, fraţi, rude, prieteni -, în gerul dimineţii, aprind lumânări cu lacrimi în ochi, în faţa unei cruci pe care scrie “Erou al Revoluţiei”. Şi, mai ales, mă întreb ce ar spune eroii pe care îi venerăm dacă s-ar ridica din morminte. Mi-e teamă că ne-ar fi dat să auzim că România pentru care şi-au dat viaţa nu este România de acum!

Voicu D. Rusu

One Response to Eroii Revoluţiei

  1. Cred ca ar fi bine sa cantarim f bine cand folosim cuvantul EROU ,la revolutie intre infractor si erou limitele au fost reduse. Multi au stat in prima linie (dupa evenimente) cand au vazut ca se poate profita din plin si avem foarte multi in aceasta categorie. Alti care au avut contributii mari sau modeste nici macar nu s-au gandit la vreun profit. Ar fi bine de publicat macar o data pe an lista celor care au indemnizatii ca rasplata a faptelor sale de vitejie.

    ulpius
    23/12/2013 at 09:52
    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *