Viaţa poate începe la 140 de ani

Filed under: Sanatate |

4

Un studiu foarte curajos ne promite că vom trăi până la 150 de ani. Sau chiar până la 1.000. Deşi asta poate părea imposibil.

V-aţi gândit vreodată cum ar fi ca urarea „Să trăieşti o mie de ani!“ chiar să se aplice? Conform principiului „Ai grijă ce îţi doreşti, pentru că se va îndeplini“ sau, mai bine spus, pentru că cercetătorii vor descoperi soluţia, este posibil ca omenirea să ajungă la întrebarea: „Chiar vreau să trăiesc peste 150 de ani?“ Aubrey de Grey ar răspunde simplu: DA. Şi-a dedicat mulţi ani studiului vieţii îndelungate, este autorul cărţii Oprirea îmbătrânirii şi atrage, ca orice om de ştiinţă curajos, multe critici. Trăsnit sau vizionar? Chiar el îşi compară cercetările şi eforturile cu cele ale lui Leonardo da Vinci, care şi-a imaginat zborul în detaliu şi care a perfecţionat un vis al omenirii. Să zboare. De Grey crede că lumea îşi doreşte cu aceeaşi ardoare  să trăiască chiar şi 1.000 de ani. Motivul pare cât se poate de logic. Zilnic, aproximativ 150.000 de oameni mor de bătrâneţe. De ce nu am opri asta? „Câţi oameni iubesc malaria?“, întreabă el. Atunci, câţi oameni ar putea iubi moartea cauzată de bătrâneţe?

Aubrey David Nicholas Jasper de Grey, acum în vârstă de 47 de ani (şi nu 158, cum glumea într-un interviu  acordat pentru TED) este teoretician în gerontologie şi autorul mai multor lucrări în acest domeniu. Diploma  de la Cambridge, statutul de co-fondator al Fundaţiei SENS (Strategii de Gestionare a Îmbătrânirii) şi cel de membru al Societăţii Americane de Gerontologie îi oferă credibilitate în discuţiile privind oprirea îmbătrânirii, drept pentru care multe publicaţii de renume l-au ascultat cum declara că putem întineri planeta, că putem prelungi în mod semnificativ durata de viaţă a unui individ născut acum până la 1.000 de ani.

Lucrurile nu sunt însă atât de simple. Cercetările despre o viaţă lungă sunt şi ele de  lungă durată. Discuţiile se bazează pe opoziţia dintre gerontologie şi geriatrie. Diferitele abordări furnizează explicaţii distincte – este, pe de o parte, vorba despre a elimina pur şi simplu erorile metabolismului, iar pe de altă parte, despre a modifica structura celulară pentru a prelungi durata de viaţă a organismului. Omul de ştiinţă explică toate  aceste situaţii cu o naturaleţe care pe mulţi îi convinge, îi fascinează, iar pe alţii îi determină să îl includă în categoria nebunilor.

El compară organismul uman cu o maşină. Atâta timp cât avariile sunt remediate şi „piesele“ stricate înlocuite, nu există niciun motiv pentru care maşina să nu continue să trăiască. Întinerirea permanentă a sistemului molecular prelungeşte viaţa individului, însă este nevoie ca acesta să fie supus tratamentelor încă de la naştere, pentru un rezultat perfect. Perfecţiunea acestui demers se măsoară în ani de viaţă, de la câteva sute la câteva mii. O persoană matură în prezent nu ar reuşi să sufle în tort decât până la maximum 150 de ani, pentru că sistemul său celular a pierdut deja multe elemente. El susţine că îmbătrânirea este un efect secundar al metabolismului şi că, în mod normal, daunele nu fac parte din metabolism. A îmbătrâni nu este altceva decât o neglijenţă evoluţionară care poate fi oprită. Există semne oferite de ADN care spun că organismul individului este programat să dea naştere unor urmaşi, după care îmbătrâneşte şi moare. Un ciclu pe care de Grey îl doreşte modificat.

De ce nu am trăi cât dorim? În plus, tinereţea veşnică devine sinonimă cu sănătatea veşnică. Cum celulele îmbătrânite ar fi în permanenţă înlocuite, riscul apariţiei unei boli s-ar reduce. Ca şi în cazul cancerului, atunci când celulele care ar trebui să moară se divid prea mult şi dau naştere bolii, Aubrey de Grey consideră că secretul stă în jonglarea cu sistemul molecular. Aceasta ar fi reţeta şi pentru vindecarea bolnavilor de Alzheimer, care sunt tot mai numeroşi în ultima perioadă, dar şi a multor altor boli cauzate de îmbătrânirea celulară.

Medicina regenerativă reprezintă aşadar argumentul de bază pentru susţinătorii vieţii veşnice. Aşa cum unele organisme, precum hidra, trăiesc nelimitat, şi omul poate avea aceeaşi soartă. Evident că cercetătorul intră în contradicţie cu numeroase opinii. Dacă
are dreptate în legătură cu studiul său, nici afirmaţia despre cel mai sigur aspect al vieţii noastre, moartea, nu mai are autenticitate.Unii oameni de ştiinţă îl contrazic – există dezbateri permanente în legătură cu ideea care ar putea deveni cea mai importantă descoperire a omenirii –, însă de Grey vine cu explicaţii juste, aparent logice, dar care sunt greu de probat, deocamdată, din cauza sumelor uriaşe necesare.

Pe scurt, telomerele reprezintă materia primă în procesul de rejuvenare. Aceste părţi ale cromozomilor care se uzează de fiecare dată atunci când celula se divide pot fi reînnoite, producând o anumită enzimă. Enzima respectivă devine salvatoare dacă este folo-sită aşa cum trebuie, sau aşa cum numai de Grey ştie. În acest fel ar putea fi vindecate şi cancerul sau alte boli grave. Totul stă în înlocuirea celulelor bolnave care, în cazul bolilor, se divid prea mult. Această idee susţinută de SENS vine ca o rezolvare a aproape tuturor problemelor de sănătate, deci şi a prelungirii vieţii. Teoria trebuie însă probată. Şi cel mai sigur mod, spune de Grey, este pe şoareci, care, dacă au ca limită  de viaţă 3 ani, pot ajunge la 5 sau 6 ani.

Costurile sunt însă la fel de şocante ca şi vârstele  la care visează cercetătorul. De aceea, o bună parte din activitatea sa constă în strângeri de fonduri şi diseminarea informaţiei despre cauza pentru care luptă. Are nevoie de un miliard de dolari şi de mult entuziasm şi încredere din partea plătitorilor de taxe sau a donatorilor, care ar putea transfera o parte din banii lor în contul unei cercetări revoluţionare. Cu această sumă, susţine el,
va reuşi în 10 ani să transforme teoria măreaţă într-o acţiune plină de viaţă. Fundaţia SENS devine din ce în ce mai cunoscută în ultima perioadă, datorită întrunirilor la care acesta participă şi unde îşi expune teoria. Unii l-ar putea acuza de prozelitism, însă popularitatea crescută pe care o are deja spulberă uşor afirmaţiile răutăcioase. Prezent la întâlnirile TED sau la Conferinţa de la Geneva din 2010, acesta a explicat, plin de carismă, cum ar fi dacă am desfiinţa termenul de generaţie. Într-adevăr, dacă vieţile tuturor ar fi veşnice, cuvântul  „generaţie“ şi-ar pierde sensul adevărat. Străbunicul de 300 de ani poate că ar juca fotbal cu nepotul de 5 ani.    Pare fantezist, însă Aubrey de Grey crede cu tărie în studiile sale. Ba mai mult, consideră că este cea mai bună soluţie pe care omenirea o poate adopta la momentul actual, când există o natalitate în scădere, iar numărul morţilor cauzate de îmbătrânire este mare.

În altă ordine de idei, prelungirea nesfârşită a vieţii ar duce totuşi la o suprapopulare a planetei, ceea ce ar da peste cap întreaga ordine deja stabilită. Aglomeraţia sau locurile de muncă insuficiente ar fi doar două dintre problemele asupra cărora  intervievatorii i-au cerut părerea. Optimistul gerontolog a venit cu o explicaţie simplă: totul se rezumă la opţiuni, adică la ce preferăm să alegem între o natalitate crescută sau o mortalitate scăzută.  Păcălind organismul, care ar fi programat să moară după ce se reproduce, nu mai este nevoie să facem copii. O planetă plină de oameni nemuritori, însă fără copii. Rămâne de văzut dacă viitorii centenari s-ar adapta la stilul sugerat de oamenii de ştiinţă. Cum ideile geniale ale omenirii s-au trasformat în revoluţii tehnologice prin întâmplări bizare, Aubrey de Grey poate fi trecut din acest punct de vedere pe lista marilor gânditori. Nu i-a căzut un măr în cap, însă inspiraţia pentru celebra teorie i-a venit în timp ce lucra în domeniul inteligenţei artificiale, într-o seară în care brainstormingul a atras tunete şi fulgere. S-a aşezat imediat la birou şi a pus pe hârtie ceea ce astăzi încă pare science fiction.

Dorinţa de a trăi nelimitat au mai avut-o şi alţi cercetători. Specialişti precum Leonard Guarente de la Massachusetts Institute of Technology sau Cynthia Kenyon de la Universitatea din California au studiat această problemă, însă plecând de la analiza sirtuinelor, enzime care se întâlnesc în organismul nostru şi care ştiu cum să prelungească durata de viaţă a celulelor. O companie farmaceutică al cărei co-fondator este profesorul de la Harvard David Sinclair şi care lucrează tot cu aceste sirtuine a fost cumpărată cu 720 de milioane de dolari de către Glaxo-Smith-Kline.
Aubrey de Grey consideră însă că nu sirtuinele pot ajuta la prelungirea duratei de viaţă şi compară munca sa cu visul omului de a zbura. Acum 2.000 de ani, omenirea credea că nu va putea zbura niciodată, iar acum aproape toată lumea a călătorit, cel puţin o dată, cu avionul. Acelaşi lucru s-ar putea întâmpla şi cu viaţa îndelungată, dacă şi cercetările sale vor căpăta vreodată o formă reală. Totul stă în perseverenţa şi puterea lui de convingere, pe care le testează în permanenţă.

Indiferent că avem sau nu încredere în Aubrey de Grey, indiferent că unii cercetători îl consideră fantezist sau vizionar, cert este că posibilitatea de a trăi o mie de ani ar modifica multe lucruri. Chiar Guiness Book ar trebui să renunţe la categoria „Cel mai bătrân om din lume“, deoarece concurenţa ar fi acerbă şi totuşi plictisitoare. Până atunci aşteptăm ca omul de ştiinţă să reuşească să numere miliardul de do­lari pe care îl aşteaptă cu atât de mult entuziasm înainte de a demonstra, chiar el, această teorie incredibilă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *