Câinele moare de alergătură şi castorul prost de grija altora

Filed under: Locale |

castorica-spaima-gainatului

Ultima formulă de salut a castorului stârneşte râsul interlocutorilor, în momentul în care dau mâna cu el (cei care nu-l cunosc încă), acesta repetă mecanic: sunt castorică, trăiesc în România şi mă chinuie prostia. Lucru normal având în vedere faptul că în ultimul timp i s-a subţiat tărtăcuţa, i s-a borcănat nasul şi i s-au clăpăugit urechile, iar de la alcoale fără potoale i-a crescut ficatul mare. Faptul că se gândeşte doar la burdihanul său reiese din ultimul lui“ articol” legat de o întâlnire a unor fosti colegi, unde castorică n-a mai stat în capul mesei ca altădată, când, în calitate de “barosan” al naţiunii române, ne dădea lecţii despre cum se fac revoluţiile victorioase, abia scoţându-şi capul dintr-un morman de oase roase. Acum, nu numai că n-a fost invitat, dar marele cârnat pansat de nimeni regretat nici n-a avut curajul să-şi arate mutriţa tâmpă asortată la privirea inteligentă şi umedă de viţel, dar fiind foarte frustrat de faptul că foştii colegi au mâncat fără el, castorul colduş, din fire trepăduş, s-a pus să numere litrii de pălincă şi vin, animalele sacrificate pentru consum, uitând să adauge la numărul porcilor încă unul, pe el. Iată cea mai mare grijă a unui fost procuror: cât s-a băut, cât s-a mâncat, uitând că, atunci când el era în capul mesei la orice eveniment, le dădea organizatorilor doar cheile de la portbagaj să-l umple şi pleca cu capul plin şi privire de curcă între lemne. Doar atunci când îşi “colora” budigăii se întreba de ce cei din jurul său se ţin de nas.

Marele rebut al neamului cu abonament la bufetu’ gării nu e şi n-a fost niciodată în măsură să ne dea lecţii de viaţă, atâta vreme cât nici în viaţa lui n-a reuşit să-şi facă ordine, trăind atâţia ani în păcat, fără a fi cununat. Întrebat odată de cunoscuţi când se însoară, el a răspuns că nu-şi ia vacă cu viţel cu tot. Unul dintre apropiaţi i-a promis că-l va năşi, iar la nuntă o să-i dedice miresei melodia “ vaco, vaco, ţi-am adus un bou drept cadou, atât a mai rămas dintr-un erou”. N-a mai fost cazul… între timp au descoperit cu stupoare (că ca)storică molfăie doar sexul tare, că el nu mai are, dar partea bună e că în calitate de campion naţional la proba de ascunsul salamului, ar putea reprezenta România la campionatul mondial de tirat cârnat cu c(i)uru. Până atunci, jegul uman se antrenează intens, adică şi-o fură de la toţi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *