A trecut Sfântul Crăciun, şi Castorul nebun nu a mai fost de această dată colindat şi nici nu a fost lăudat. A venit şi Anul Nou, iar Rică Castorică, cel cu dotarea mică şi mintea de bibilică, nu a fost sorcovit sau blagoslovit. A sosit şi Crăciunul pe rit vechi, când al nimănui senator Castorel, zis şi cel tembel, a rămas tot singurel. Până în urmă cu un an se lăuda cu prietenii de dincolo de Tisa şi de peste Prut, dar şi aceştia l-au abandonat şi nu l-au mai vrut, la fel cum a fost uitat şi de aproape toţi sătmărenii. Dat afară din PSD, izolat şi ignorat, Castorul ratat mai are puţin şi va fi de toţi uitat. Asta mai ales când din Senat afară va fi dat şi va ajunge, în sfârşit, de mare rahat. Cel care până în primăvara trecută pe toată lumea călca în picioare va putea ajunge cât de repede la răcoare. Acolo unde îl aşteaptă săpunul cel lunecos şi băieţii care vor să i-o dea prin dos, bineînţeles după ce-l vor urechea şi-l vor scărmăna vârtos. Valerică cel care nu cunoştea frica va ajunge astfel la mititica, unde nu va mai primi potoale şi alcoale, ci doar macaroane şi fasole. Ar putea avea parte şi de un program special de Ziua Îndrăgostiţilor, cu binemeritatul rol de fetiţă, când pe frunte va purta bentiţă. Colegii de celulă i-au făcut rezervare pe un pat situat la nivelul trei, de unde le va putea recita poezii, iar numele de scenă i-a fost deja ales: Castorel Bombonel. Săracul de el…
