Castorul Rică, postdecembristul

Filed under: Locale |

caricatura

Despre Rică Castorică, sculă mică şi minte de bibilică, nu se pot spune prea multe lucruri de pe vremea când era procuror de judeţ, mititel şi nu măreţ, nici de fete iubăreţ. Atâta doar că, acest individ cu chipul livid, băţos şi încă din timpul acela anxios, ar fi vrut să bage la răcoare, de la mic la mare, tot ce-i ieşea în cale. Alte lucruri, de tristă amintire, s-au întâmplat însă după Revoluţie, când acesta s-a transformat în Castorul Rică postdecembristul. Fără a fi deloc carismatic, probabil după o tăiere greşită de ombilic, al nostru Beaver peren s-a crezut mai tare-n gură ca şi Catani din Caracatiţa italiană şi mai ceva ca Moldovan din Un comisar acuză. A tunat şi a fulgerat când în al Sătmarului Palat cu mare avânt patriotic a intrat şi pe toţi i-a luat la puricat. De la portar până la prima secretară pe toţi i-a trimis la gară, după care i-a demis, verbal şi în scris. Rică Castorică, cel fără de frică dar cu dotarea mică, a pus mâna şi pe unele documente, mai mult sau mai puţin secrete, crezând că îi vor fi de un real folos când va trage pe gât vârtos. Le-a tot rotit şi le-a întors, mai pe faţă, mai pe dos, numai că nu le-a luat la tors, după care le-a aruncat pe jos cu al său caracter de mare jegos. Cu acelaşi tupeu de arţăgos, Castorul păros s-a dus atunci şi la vechea Securitate, dar acolo de nimic n-a avut parte. S-a vrut apoi a fi unicul salvator de popor, când l-a anchetat pe al ţării fiu de dictator, însă şi în acest caz a clacat acest Castor retardat ce s-a făcut peste tot de rahat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *