Eşecul operaţiunii de salvare a victimelor accidentului aviatic din Apuseni a determinat un val de demiteri şi demisii, ca o consecinţă pe deplin justificată a lanţului de incompetenţe care s-au soldat, din nefericire, inclusiv cu pierderi de vieţi omeneşti. Spunem, ca de fiecare dată în astfel de împrejurări dramatice, că cei vinovaţi trebuie să dea socoteală şi să răspundă la noianul de întrebări care persistă. O facem şi acum, cu speranţa legitimă că cel puţin de data aceasta vom afla în cele din urmă şi motivul pentru care locul tragediei a fost de negăsit pe harta României până când a devenit prea târziu.
Şi-au pierdut posturile, până acum, Radu Stroe – ministru de Interne, secretarul de stat Constantin Chiper, din acelaşi minister, colonelul Ion Burlui, şeful Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, tot din subordinea Internelor. Raportul Guvernului privind accidentul aviatic a relevat marea răspundere a două instituţii importante – STS şi ROMATSA – în eşecul operaţiunii de intervenţie prin localizarea greşită a epavei avionului. Raportul a cerut demisia şefului ROMATSA şi a directorului de operaţiuni, cei doi, Aleodor Frâncu şi Bogdan Donciu, înaintându-şi rapid cererile de plecare din funcţie.
Prin acelaşi raport guvernamental se preciza că premierul va solicita CSAT înlocuirea din funcţie a generalului Marcel Opriş, şeful STS (Serviciul de Transmisiuni Speciale). Demisia lui Opriş, un apropiat al Cotroceniului, nu mai poate fi una de onoare, mai cu seamă că este vorba despre şeful unei instituţii reprezentative din sistemul de siguranţă naţională, care a clacat lamentabil şi, după explicaţiile false, a abordat o muţenie absolută.
Îngrijorată pe bună dreptate opinia publică, în covârşitoarea ei majoritate, apreciază că în cazul accidentului aviatic din Apuseni vina aparţine lipsei de competenţă a factorilor responsabili dar şi a unei crase indolenţe profesionale. Iar acestea îşi au rădăcina în modul defectuos de promovare în funcţii importante a unor persoane care nu îşi justifică statutul. Desigur, nu este acesta singurul domeniu deficitar din acest punct de vedere. Şi nu este deloc liniştitoare constatarea, precum nu este nici pe departe faptul că Serviciul de Telecomunicaţii Speciale cheltuieşte anual zece milioane de euro pentru funcţionarea Sistemului Naţional Unic pentru apeluri de urgenţă, iar în urma accidentului aviatic din Apuseni au ieşit la iveală grave erori ale sistemului în cazul urgenţelor majore.
Voicu D. Rusu