Banca Naţională a României deţine în prezent cea mai mare rezervă de aur dintre băncile centrale din regiunea Europei Centrale şi de Est. Cu rezerve de 103,7 tone de aur, BNR e locul 35 în lume înaintea băncilor centrale ale Poloniei, Bulgariei, Ucrainei şi Ungariei. Din 1890 până în prezent, BNR şi-a crescut de şapte ori cantitatea de aur aflată în rezervă, însă maximul de aproape 140 de tone a fost înregistrat în 1940, potrivit unei statistici emise de World Gold Council.
Încă din primii ani de funcţionare, în secolul al nouăsprezecelea, Banca Naţională era printre cei mai mari deţinători de aur din lume. Mai exact, în 1890, după zece ani de la înfiinţare, BNR avea în rezervă 14,73 tone de aur. Rezerva românească de aur era apropiată de cea deţinută de băncile elveţiene (17,3 tone), peste rezerva băncii regale a Suediei (10 tone). Pe atunci, cele mai mari rezerve de aur erau deţinute de Statele Unite ale Americii (442 tone) şi Banca centrală a Franţei (370 tone).
Din 1890 până în 1940, rezerva de aur a BNR a crescut constant pentru ca în 1940 să fie atins maximul de 140 tone de aur. Atunci, rezerva de aur a Statelor Unite ale Americii a atins valoarea record de 19.543 de tone, de peste două ori mai mult decât deţine în prezent trezoreria americană (8.133 tone în decembrie 2013).
Din anul 1940 până în 1973, deţinerile de aur ale BNR nu mai apar înregistrate în statisticile World Gold Council, absenţa acestora fiind cauzată de preluarea puterii de către regimul comunist în 1945.
Însă potrivit consilierului guvernatorului BNR Adrian Vasilescu, rezerva de aur a BNR coborât până la 45,8 tone în 1955, apoi a început să urce, recordul perioadei de după Al Doilea Război Mondial fiind de 118,7 tone în 1985. Nu este clar de ce rezerva de aur a scăzut cu aproape 100 de tone în decurs de 15 ani, de la 140 de tone în 1940 la mai puţin de 50 de tone în 1955.
După venirea la putere, Nicolae Ceauşescu a dispus vânzări de aur de la BNR în contul datoriei externe şi stocul de aur a scăzut până la 42,4 tone în 1987, potrivit consilierului BNR. După care a urmat un efort de redresare a rezervei de aur, care a ajuns la 67,6 tone în 1989. Din 1991, BNR a accelerat cumpărările de aur, rezerva ajungând la 103,1 tone în 1999. Acum, Banca Naţională nu cumpără aur. Decizia a fost luată la începutul anului 2001.
Până în anii 1970, deţinerea de aur de către Băncile Centrale era strâns legată de emisiunea de monedă, atfel spus orice valută, fie că era dolar sau leu, putea fi convertită la bancă într-o anumită cantitate de aur. Sistemul monetar funcţiona în baza etalonului aur, fapt ce ţinea preţurile mult mai stabile. La începutul anilor ’70 s-a renunţat la etalonul aur şi sistemul monetar internaţional nu a mai avut nicio legătură cu aurul fiind format doar din bani. Unii economişti spun că lipsa etalonului aur a dat posibilitatea băncilor centrale să emită monedă fără restricţii, prerogativ de care unele au abuzat, ceea ce a dus, în cele din urmă, la formarea bulelor speculative din ultimele decenii.
BNR ţine aproximativ o treime din rezerva de aur în propriul Tezaur de la sediul central din Strada Doamnei din Capitală, în timp ce restul este plasat la alte bănci centrale. Polonezii îşi ţin aurul de asemenea în propriul tezaur, dar şi la băncile străine. Spre exemplu, banca centrală a Letoniei îşi ţine tot aurul – 7,8 tone – în depozit la Banca Angliei.
