Poate că nu vă mai aduceţi aminte, dar au existat timpuri când sportul avea un scop mult mai important decât acela de a distra şi de a te face cunoscut. Pe vremuri, competiţiile de scrimă, wrestling, tir cu arcul sau pentatlon antrenau trupele în practicarea artei războiului. Mai târziu, sportul s-a reorientat, ca să îmbunătăţească planul psihic şi pentru a impresiona femeile. Numai că lista de sporturi de mai jos are legătură mai degrabă cu o dorinţă deosebită de a muri.
10 Skateboard întins pe spate
Dacă modalitatea normală de a merge pe un skateboard te plictiseşte, atunci poţi folosi instrumentul pe post de bob. Urcă-te pe un deal, întinde-te pe un skateboard alungit şi porneşte la vale. Prinde viteză şi roagă-te să nu mori! Ceea ce-l face dificil este faptul că nu ai frâne, eşti la câţiva milimetri de suprafaţa asfaltului, gândindu-te că foarte probabil vei vedea cum arată măduva din propriile oase, şi cu senzaţia că oricând ar putea trece şi o maşină, lucru ce ar complica un pic lucrurile.
9 Schiatul prin iad
Există un motiv pentru care anumite lucruri sunt inaccesibile. Este modul lui Dumnezeu de a-ţi spune: „Nu fi prost!” Totuşi, o mulţime de oameni continuă să plătească bani grei pentru a fi duşi de elicopter până pe vârfuri montane pline de zăpadă proaspătă, departe de mulţimi, dar foarte apropiate de avalanşe. Chiar şi simpla plimbare cu elicopterul până la acele înălţimi poate fi periculoasă, şi chiar au fost multe cazuri în care s-a murit de-a lungul rutei până la atingerea crestei montane.
8 Rodeo pe taur
Rodeo a început ca gimnastica celor din ferme, cu o serie de competiţii specifice, cu aspecte-cheie luate din ranch-urile celor care creşteau vite în Vest. Dar asta nu înseamnă că există sau că va exista vreun motiv suficient de bun pentru a călări un taur. Poate doar dacă nu vrei să apreciezi cum se cuvine locul tău de muncă, şi asta se aplică şi şomerilor. Să încaleci pe 800 de kilograme de carne de vacă înfuriată, care sar încontinuu (efect atins prin strângerea organelor genitale ale bovinei cu o frânghie), se sfârşeşte în mod sigur cu un salt prin aer, de vreo trei metri, cu o aterizare neamortizată decât de praf şi fecale. Şi dacă nu-ţi rupi maxilarul, coasta sau clavicula, încă mai ai motive să te îngrijorezi din cauza taurului, dacă e încă furios.
7 Majorete
Uită de sportivii de pe teren, care de multe ori poartă cască şi apărători, adevăratul pericol vine de la margine, unde adrenalina a născut unul dintre cele mai noi sporturi. S-a estimat că există peste 20.000 de cazuri de majorete accidentate într-un an, ceea ce face ca „încurajatul” să devină cel mai predispus sport la accidentări din lumea femeilor. Majoritatea accidentărilor includ oase rupte şi lovituri ale coloanei vertebrale. Este ca şi cum ai plonja pe pământ şi, eventual, având câţiva coechipieri distraţi care îţi servesc drept apă. Cred că toată lumea este de acord cu fetele drăguţe, îmbrăcate în ţinute sumare, dar acest sport are o mulţime de lucruri de făcut, mai ales pe planul siguranţei.
6 Surf pe valuri extrem de mari
Hai să nu devenim paranoici: nimeni nu spune că surfingul nu este distractiv. Numai că un sport care are reguli privind intrarea unui rechin în aria de joc nu este pentru cei cărora le funcţionează lobul frontal. Sau când vorbim de practicare lui pe nişte valuri extrem de mari, cam de 15 metri, atât de puternice încât ar putea dărâma şi un sat. Aşa că dacă forţa brută a valului nu te va omorî, pur şi simplu, sau nu te va târî atât de departe sub apă încât să te îneci, nu e deloc exclus să întâlneşti nici stânci submarine de care să-ţi striveşti capul.
5 Cursa de tauri
Cursa de tauri (encierro) este un sport care implică alergatul în faţa taurilor care au fost eliberaţi pe străzile oraşului. Cea mai cunoscută „encierro” este cea de la Pamplona, Spania. Scopul este de a ademeni cireada de tauri până la ţarcul special amenajat sau până la arenă. Orice nebun care are măcar 18 ani poate participa. În fiecare an, între 200 şi 300 de oameni sunt accidentaţi, majoritatea cu contuzii din cauza căzăturilor. De la 1910 încoace, 14 oameni au fost omorâţi în Pamplona în timpul cursei de tauri.
4 Cursele de motociclism
Motociclismul este unul dintre cele mai periculoase sporturi din lume. Un exemplu elocvent este cursa TT din Isle of Man, care are o istorie de 100 de ani. Numai că în acest timp au fost peste 220 de morţi. Piloţii din cursă sunt nevoiţi să-şi menţină echilibrul în timp ce trec peste tot felul de obstacole, cum ar fi pietre şi copaci, cu o viteză nebunească. Aşa că poate ar fi mai sănătos să te mulţumeşti doar cu jocurile de acest gen de pe computer.
3 Alpinism la mare altitudine
Statistica spune că o moarte survine la fiecare şase alpinişti care încearcă să escaladeze Everestul. Gravitaţia te poate omorî sub diverse forme, cum ar fi hipotermia sau pneumonia. Chiar şi o banală lovitură poate fi fatală. Iar dacă ai reuşit să te caţeri până pe vârf, ar trebui să te fereşti să sărbătoreşti, din cauza excesului de radiaţii, care s-ar putea să-ţi ardă corneea. Pentru statistică, 179 din cei 1.300 de alpinişti diferiţi ce au urcat pe Everest au murit, dar rata mortalităţii a început să scadă după 1990.
2 Paraşutism de pe clădiri
De obicei, acestei acţiuni i se mai spune şi „încercare de sinucidere”. Săritorii se aruncă de bunăvoie de pe clădiri, cu nimic altceva decât o paraşută de mână, care previne traumele căderii. În acest sport nici nu mai trebuie să ţii scorul: câştigă cel care nu moare. Pierzătorii norocoşi sunt cei care îşi rup tot ceea ce se poate rupe, să spunem… oasele. Între cinci şi 15 oameni au murit într-un an, lucru care îl face să fie un sport ilegal. Ceea ce e perfect de înţeles.
1 Scufundarea în peşteri
Ideea acestui sport este că, pe lângă hazardul întâlnit la scufundare (o activitate periculoasă ea însăşi), adaugi riscurile explorării unor teritorii nemarcate, temperaturile extrem de scăzute, condiţiile de vizibilitate scăzută şi a eventualele crampe. Şi nu uita nici de ceasul care ticăie în privinţa rezervelor de aer necesare, pentru că nu te poţi duce, pur şi simplu, sus să respiri, fără să refaci întreg drumul până unde ai ajuns prin galeriile scufundate. Şi, mai presus de toate, este o experienţă sălbatică, deoarece multe peşteri chiar au animale sălbatice care trăiesc în ele. Potrivit unor statistici, sunt peste 500 de morţi dintre cei care au practicat acest sport din 1960 încoace. Riscul este atât de mare, încât nici măcar experienţa nu oferă prea multă protecţie – multe dintre victime fiind chiar instructori de scufundări sau scufundători recunoscuţi. Drept urmare, Societatea de Speologie defineşte drept succes reuşita celor care se întorc după scufundarea într-o peşteră. Poate ar fi şi mai normal, urmând firul logic, să-l definim ca om inteligent pe unul care nu participă la o scufundare în peşteră.
