Preotul Ioan Molnar – un suflet cât Biserica

Filed under: Locale |

IMGA0006

Dacă n-aţi trecut prin localitatea Turţ, faceţi-o acum şi să nu uitaţi să vă opriţi pentru o rugăciune şi o discuţie cu preotul paroh Ioan Molnar. N-o să regretaţi. O biserică de excepţie în judeţul Satu Mare şi, de ce nu, în toată România. S-a construit greu trecând peste obstacole ştiute şi altele ivite pe parcurs. Preotul Ioan este conştient că orice operă care dăinuie peste veacuri se face cu multe sacrificii. Aici s-a lucrat, cărând material cu roaba, s-a săpat fundaţie de 5 m adâncime şi s-au prelins lacrimi şi multă transpiraţie. Primarii Gherman şi Ciupac au făcut tot ce le stă în putinţă ca să se finalizeze construcţia. Ce satisfacţie pentru preotul drag inimii mele, Ioan Molnar, că poate sluji într-o astfel de catedrală, alături de preotul Silaghi. M-am ocupat acum, în emisiunea “Glasul Bisericii”, de parohia ortodoxă Turţ 2, urmând să facem altădată emisiune şi cu preotul Silaghi.

Turţ, o localitate ortodoxă puternică
Mi s-a părut interesantă explicaţia dată de părintele Ioan Molnar privitoare la paşii mărunţi, dar siguri, prin care au trecut cu toţii de-a lungul anilor, până construcţia şi pictura a fost sfinţită de episcop. Cred că şi pentru Episcopia noastră, Turţ rămâne o localitate ortodoxă puternică, ce găzduieşte în zilele de sărbători, Naşterea Domnului, Înviere şi Sfânta Marie, peste 4.000 de suflete, de credincioşi adevăraţi, care frecventează biserica în frumoasele costume populare ce caracterizează zona, în special localitatea Turţ.

Pictura este impecabilă, spaţiul imens, luminat cu lumină naturală, dar şi prin cele trei candelabre pe măsura bisericii. Balcoanele pot găzdui mai multe persoane decât puteau intra în vechea biserică. Corul se află sus, dar adevăratul cor îl formează credincioşii prezenţi în biserică. Aceştia au învăţat din timp abecedarul credinţei, participând alături de preoţi la rugăciuni, ştiind tot demersul Sfintei Liturghii.

Părintele Ioan vorbeşte frumos de credincioşi
Am aflat multe lucruri interesante de la preotul Ioan. Tot timpul a vorbit frumos, chiar foarte frumos, despre credincioşii din Turţ, despre oamenii de aici, adevăraţi părinţi care-şi iubesc copiii şi sar în ajutorul celor căzuţi în necaz. Am fost curios să aflu printr-o voce autorizată despre ocupaţia oamenilor, despre nivelul de trai al lor. Preotul este mândru pentru faptul că pe aceşti oameni îi caracterizează hărnicia şi s-au acomodat, chiar adaptat, cu noul din viaţă.

Lucrează, cel puţin unul dintr-o familie, în una din ţările Europei sau a lumii. Îşi fac ceva bani prin muncă cinstită, destul de grea, şi se întorc pentru a-şi construi o casă şi cele necesare unei gospodării bine puse la punct. Noroc că autorităţile locale s-au străduit să asigure ce este legat de infrastructură. Se trăieşte la Turţ civilizat. Felicitări tuturor celor care au ridicat nivelul acestei localităţi cunoscută în judeţ, ţară şi nu numai.

Continuitate în Consiliul Parohial
Pentru părintele Ioan, biserica înseamnă, pe lângă Casa lui Dumnezeu, locul unde se poate ruga împreună cu credincioşii. Cu bucurie, spunea părintele Ioan, că acum credincioşii cer lui Dumnezeu ajutor în toate cele, dar şi mulţumesc Acestuia pentru ajutorul dat. Ce frumos!

Aici nu se schimbă Consiliul Parohial, rămân aceiaşi ataşaţi Bisericii şi rar se retrage câte unul din anumite probleme personale. Mulţi sunt acolo de când există biserica. Au învăţat de la preotul lor să pună suflet în tot ceea ce fac. E bine să se ştie că este important ce-ţi oferă ţara, dar mai important este ce oferă fiecare ţării. Vorbind de ţară, preotul Ioan Molnar trăieşte emoţii. O iubeşte şi îl doare că oamenii valoroşi pleacă să lucreze în alte ţări. Ar trebui să le oferim aici de lucru şi să fie plătiţi decent.

Cunoaşte fiecare familie
Părintele cunoaşte fiecare familie din parohie, cu împlinirile lor, dar şi necazurile. Trăieşte părintele fericire la botez şi tristeţe la înmormântare. Seamănă această alternanţă fericire-tristeţe cu trăirile Fecioarei Maria. Fericită la naşterea Fiului, şi tristă la gândul macabru a lui Irod. Se bucură părintele când se întâlneşte cu credincioşii şi le poate da un sfat aşteptat de aceştia. Am vorbit despre tradiţa de la înmormântare, legată de pomană. Înainte se făcea pentru cei săraci. Acum vin rudele şi cei apropiaţi ai celui “plecat”, iar bocitoarele sunt specifice altor zone şi aparţin tradiţiei.

“Sufletul românesc”, o adevărată taină
Foarte frumos a vorbit părintele despre “sufletul românesc”, o adevărată taină, care se transformă într-o stare sufletească a ţării, singura care poate aduce îmbunătăţiri situaţiei de la noi. E trist că România, după şapte ani de Uniune Europeană, este pe ultimul loc ca nivel de trai din Europa. Doar suntem o ţară bogată cu oameni harnici, de toată admiraţia. Acest preot m-a impresionat şi spun că are un suflet cât biserica. Şi ce biserică impunătoare, aşezată la înălţime, văzându-se de departe când te apropii de Turţ.

Spunea părintele că fiecare îşi duce crucea şi nu-i mai grea decât poate duce omul. Aici, în Turţ, oamenii s-au schimbat, ştiu să petreacă, fără scandaluri, sunt civilizaţi şi mândri de localitatea lor. Au învăţat multe lucruri legate de civilizaţie prin ţările unde au lucrat sau lucrează. Ştiu cu toţii ce înseamnă “Sus să avem inimile!” şi sunt bucuroşi că ele se îndreaptă spre Dumnezeu.

Hărăzit pentru a fi preot
Preotul s-a bucurat auzind că PS Iustin a făcut aprecieri la adresa preoţilor din judeţul nostru, ştiind că-s bine pregătiţi profesional. Este o constatare transmisă şi nouă, credincioşilor, şi-i mulţumim. Îi mulţumim şi pentru minunata carte “Sfântul Ioan Botezătorul”, carte ce ne călăuzeşte şi ne îmbogăţeşte cunoştinţele despre acest sfânt. Crede că statul ar trebui să ajute biserica, putând aceasta să facă acte de caritate. La Băbeşti, ţiganii au primit pământ pe care-l lucrează, şi-au construit case şi s-au integrat în societate. Acum nu mai vin la cerşit.

Toţi avem dreptul la bucurie sau cel puţin la speranţă. Preotul ştie să se transpună în sufletul şi trăirile oamenilor, îi respectă şi ştie să vorbească cu fiecare. Îşi iubeşte credincioşii şi-i admiră pentru hărnicia lor. Este un iubitor de oameni. Este hărăzit pentru a fi preot, ştie să dăruiască, trăieşte intens harul cu care este înzestrat. Aşa trebuie să fie un preot.

Preşedintele trebuie ales de popor
Legat de anul 2014, crede că preşedintele ţării trebuie ales de popor. Ne deosebim mult de americani. Preşedintele trebuie să reprezinte poporul cu cinste, devotament şi ţinută impecabilă. Preotul Ioan Molnar are doi prieteni de nădejde, adevăraţi (prietenia adevărată ţine cât viaţa!) în Nord Vest TV şi Gazeta de Nord Vest.
Felicitări, părinte Ioan Molnar, pentru tot ce aţi realizat şi faceţi, pentru sufletul dumneavoastră imens şi bun. Iubiţi oamenii care vă iubesc la rândul lor!

Emisiunea “Glasul Bisericii” o puteţi urmări, stimaţi cititori, duminică, 2 martie, de la ora 17.00, luni, de la ora 14.00, şi miercuri, de la ora 11.00, precum şi pe internet la www.nordvest-tv.ro.
Teodor Curpaş

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *