V-aţi adresat vreodată întrebarea “Cum ar arăta viaţa noastră fără contact sexual?” sau “Cum vom arăta noi într-un viitor în care ne vom reproduce asexuat?”. Dacă nu v-a trecut prin minte o astfel de ipoteză anterior, azi ar putea fi momentul propice plecând de la atitudinea revoluţionară a geneticianului femeie Aarathi Prasada, de la Imperial College London. Medicul, specialist în genetică, a pus pe masa dezbaterilor ştiinţifice posibilitatea unui viitor virgin (atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi), în care sexul şi căsătoria sunt redundante.
Pentru o primă reacţie spontană, este mai mult decât previzibilă o izbire bruscă şi violentă între neuronii care nu pricep ce e cu acest aproape nonsens. Eu m-am gândit pentru un moment şi despre ce aş mai scrie într-un viitor în care nu vor mai exista melodii care să-ţi amintească despre iubire şi sex sau unde nu ne vom mai confrunta cu toate aceste controverse sexuale preafrumoase cu care ne delectăm în serile târzii.
Apoi, de la Adam şi Eva sexul înseamnă viaţă, minunea de a te reproduce, de a uni două componente fizice (într-un moment de plăcere trupească, emoţională, psihică, de contopire cu un alt eu, de uniune) pentru naşterea unui alt om, unei alte fiinţe care îţi va semăna în proporţii covârşitoare.
Iar sexul nu este numai o îndeletnicire cu care se ocupă oamenii “stăpâniţi de egoism”, sex fac şi păsările, albinele, elefanţii… 99, 9% dintre speciile de animale mai mari se reproduc sexual. Este o nevoie instinctuală de a perpetua specia, nevoie care ne conduce paşii pe diferite drumuri.
Există, ce-i drept, şi specii de animale care se reproduc asexuat, prin apariţia unui nou individ pe coprul-mamă şi se întâmplă în cazul a trei grupe de vieţuitoare: protozoare, spongieri şi celenterate. Dar ei sunt materializarea unei excepţii despre care nici nu se vorbeşte cu aşa mult patos şi despre care nici nu se cântă prea mult.
Pe scurt, ideile de mai sus ar putea conlucra pentru susţinerea sexului ca necesitate ce se confundă cu viaţa, necesitatea pe care pare că nimeni nu ne-o poate fura.
Pe de altă parte, nu putem nega influenţa unor perspective noi care au propriile argumente pro. Ceea ce acum câţiva ani percepeam ca science-fiction în filmele americane, cînd actorul principal se trezea din morţi, dintr-o dată, într-o lume în care oamenii nu se mai reproduceau prin mediere sexuală, astăzi imaginarul magic devine o realitate cu potenţial de practicabilitate.
Aarathi Prasada susţine că, asemenea acelor câteva specii aflate în minoritate, ne putem comporta normal fără sex într-un viitor mai sănătos. În acelaşi timp, aceasta sugerează un mod de viaţă în care copii ar putea fi născuţi nu numai fără contact sexual, ci şi fără donatorii de spermă. Un viitor fără sex!
Aşadar, explorând o temă fundamentală în mijlocul gândirii liberale occidentale, Aarathi Prasada remarcă faptul că fiinţele umane îşi controlează propriului destin şi, mai mult, nu există nimic sacru sau special despre viaţa însăşi.
Pentru că trăim într-o lume în care ştiinţa manipulează toate aspectele vieţii, chiar şi procesul de reproducere. Într-adevăr, naşterile fără contact sexual sunt la îndemâna ştiinţei mai mult ca niciodată.
În acelaşi timp, geneticianul ne aminteşte să nu avem prejudecăţi: dacă femeile o pot face, atunci de ce nu şi bărbaţii?
În Australia deja au reuşit să creeze un uter artifical, conceput în aşa fel încăt să conţină fluidele şi bacteriile ce se găsesc în pântecele naturale.
Prasad punctează şi că ştiinţa a dezvoltat sperma artificială şi că o astfel de spermă a produs deja urmaşi. Oare cât de departe suntem de ovulele sintetice?
Probabil vă întrebaţi cum explică totuşi utilitatea unui astfel de viitor? Ea pretinde că infertilitatea este un proces în creştere în întreaga lume, ceea ce înseamnă că reproducerea rasei umane poate fi în pericol pe termen lung – cromozomul Y este pe drumul evolutiv spre dispariţie.
Singura soluţie pentru salvarea speciei umane stă în puterea ştiinţei de a concepe mijloace artificiale de reproducere. Tabuurile şi tradiţia trebuie ignorate în numele progresului… De ce nu poate un bărbat să fie mamă sau de ce trebuie să fie mai important rolul de “mamă” decât cel de “tată”? Sunt câteva întrebări retorice ale medicului Aarathi Prasada.
Conform credinţei, întemeiată sau nu, a oamenilor de ştiinţă care susţin cauza lui Prasada, contează doar ştiinţa care ne oferă alternative, alegeri. Dar, oare, aceste alegeri sunt şi cele mai bune? Vom trăi cu adevărat într-o lume mai bună dacă ne vom selecta copii aşa cum ne alegem pantofii din magazine?
Este sănătos sau nu să acceptăm progresul cu toate implicaţiile lui? Nu este de fapt, înspăimântător să construim copii perfecţi care nu vor mai moşteni dinţii unchiului, genunchii ciudaţi ai tatălui sau ochii albaştri ai bunicii? Nu va fi oare sinistru şi lipsit de orice bucurie, momentul în care vom merge singuri să ne reproducem? Ar fi plictisitor sau avantajos să nu mai trăim emoţia atracţiilor fizice dintre sexe sau micile bucurii amestecate cu frustrăile specifice unei familii şi a relaţiilor din mijlocul ei? Vom scăpa de probleme sau vom trăi nefericiţi?
Există un mit cu privire la Grădina Edenului care spune că Dumnezeu a invocat: “Nu este bine ca omul să fie singur”. Însă, ştiinţa îl contrazice tranşant!
