De la ruși vine gazul. Dar și războiul

Filed under: Editorial |

Trebuie să ne pregătim de război. După atâția ani de pace, e nevoie să așezăm, din nou, arma la picior. Am văzut pe la televizor cum gloanțele șuierau undeva prin lume, am citit prin presă declarații belicoase de o parte sau alta. Din păcate, acum, dacă o să aruncăm o privire peste Prut, este foarte probabil să vedem trupe mărșăluind pe străzi și să auzim zgomotele șenilelor tancurilor care se așează în dispozitiv de luptă. Nu este o filă de istorie, nu este un film de acțiune, ci am putea să trăim live lucruri pe care nu le-am fi dorit niciodată. Cutia Pandorei a fost deschisă odată cu invadarea Crimeei de către ruși. Cei mai mulți specialiști vorbesc de faptul că urmează Transnistria. Chiar președintele Traian Băsescu vorbea despre un scenariu asemănător care se coace în laboratoarele tenebroase ale Kremlinului pentru teritoriile de dincolo de Nistru. De fapt, în discursul său din fața Parlamentului de la Moscova, Putin a proclamat invadarea oricărui teritoriu, din orice țară, unde trăiesc ruși. Și pe aceeași linie de demarcație, Tiraspolul a cerut ieri alipirea la Rusia.

E nevoie doar de o nouă provocare, țesută frumos de oamenii lui Putin de la Tiraspol, pentru ca trupele rusești, staționate în Transnistria să ajungă doar în două ore la Chișinău. Istoria ne-a învățat că nu ne putem aștepta niciodată la ceva bun de la Moscova. Rusia a rămas aceeași, fie că vorbim despre vremurile din perioada lui Ivan cel Groaznic, Stalin sau Putin. Nimic nu s-a schimbat în comportamentul belicos al puterii de la Kremlin. Adevărul este că, după dezmembrarea URSS, ofensiva Federației Ruse s-a dus pe plan economic, gazul înlocuind tancurile. Așa că, în zilele noastre vedem efectele expansiunii Moscovei, care a reușit să cucerească piața europeană a energiei și nu numai. Acum , după ce Gazprom aduce căldura în casele europenilor, va fi greu ca Bruxelles-ul să mai gândească „la rece”. Acesta e motivul pentru care Germania, Franța sau Marea Britanie dau din colț în colț când vine vorba despre luarea unor măsuri drastice împotriva Rusiei. Mai mult, în disprețul situației din Crimeea, compania Pirelli din Italia vinde 30% din acțiuni companiei de stat rusești Rosneft, care ajunge să controleze piața anvelopelor din Europa. Doar Polonia, în disperare de cauză, pentru că știe ce a pățit în al doilea război mondial, părăsită de aceeași parteneri europeni, se luptă de una singură în UE. O voce singulară este și România, care se va trezi cu războiul la poartă. Nu știu cum vom putea sta cu mâinile în sân când rusofonii din Transnistria sau Găgăuzia vor cere ajutorul tancurilor rusești. Bineînțeles că nu vom putea reacționa decât în granițele stabilite de NATO. Însă, după cum vedem, poate aveam nevoie de un Bush, sau cel puțin de un Clinton, pentru că marele pacificator Obama este depășit de situație. De aceea, credibilitatea președintelui american este în scădere, politica sa izolaționistă dovedindu-se un eșec. SUA sunt nevoite să preia rolul de jandarm al Europei, pentru că salvarea nu va veni nici de la germani, nici de la francezi. Europa de Est este din nou pe cale să fie vândută rușilor, de dragul traiul călduț asigurat de gazul rusesc.

Marius Oproiu

One Response to De la ruși vine gazul. Dar și războiul

  1. care e problema ,in 1920 romania a alipit transilvania ajutat de antant pe motim ca in ardeal traiesc romani asa ca si rusii au dreptul sa apere rudele peste granita lor

    guru
    19/03/2014 at 10:50
    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *