VALOAREA UNUI OM?

Filed under: Cultura |

Oare cum putem cuantifica valoarea unui om în zilele economiei de piaţă ? “Fosta-i lele, cât ai fost…“ pe o funcţie de răspundere sau de decizie. Iată o expresie pe care o mai auzim, din când în când, în anumite situaţii ale vieţii sociale. Sunt zile în care întâlnim pe străzile oraşului foşti demnitari sau directori, altădată “iubiţi” şi căutaţi de subalterni sau prieteni, care aveau interesul de a-şi rezolva o problemă urgentă sau vitală. De multe ori, aceşti oameni, care altădată au făcut bine semenilor din comunitatea lor, chiar şi în familie, sunt uitaţi şi chiar batjocoriţi “în fel şi chip”.
Mai există sătmăreni, pe de altă parte, care ştiu să aprecieze anumite personalităţi, care astăzi nu mai sunt în linia întâi a vieţii, printr-un singur gest de omenie, care se materializează într-o vizită la domiciliul acestuia sau la patul de suferinţă. Adevărul este că până eşti într-o funcţie, tare mulţi “prieteni” ai, dar nu realizezi care este adevărat sau fals. Abia după ce nu mai reprezinţi ceva în societate îţi dai seama cine a fost alături de tine: cu o vorbă bună, cu o soluţie eficientă pentru rezolvarea unei probleme de marketing etc….şi care te vizitează sau îţi este aproape şi după ce ai ieşit din rândul populaţiei active.

În viaţa de zi cu zi, atât în familie cât şi în societate, există două tipuri mari de servicii interpersonale. Primul tip de serviciu se referă la rezolvarea unei probleme contracost. În acel moment, meseriaşul, profesionistul, fratele, verişorul, tata, mama etc. prestează un serviciu în urma căruia unul dintre cei menţionaţi primeşte o recompensă materială. Există cel de-al doilea tip de serviciu, în urma căruia aproapele nostru rezolvă o problemă şi nu solicită nimic în schimb, din punct de vedere material, conform zicalei “ Prietenul la nevoie se cunoaşte ! “. Dar binefăcătorul tău aşteaptă altceva în schimb, să-l ajuţi şi tu la nevoie, după cum spun vorbele cântecului : “ Roata morii se-nvârteşte, ţac, ţac, ţac …! “. Din păcate, mulţi nu respectă această regulă nescrisă a omeniei. Aproapele nostru, oricare ar fi el, dintre cei pe care i-am menţionat, după ce se vede “ cu sacii în căruţă… “, cu problema rezolvată, uită de altruismul, bunătatea celui care l-a ajutat şi se pierde prin hăţişurile vieţii.

Valoarea unui om rezidă, reiese şi din gândirea lui şireată. Printre noi trăiesc şi oameni care mimează omenia, adică se dau oameni buni şi când colo ei sunt de fapt ca un fel de …” brânză bună în burduf de câine… “. Aceştia te ajută, chiar dacă nu ai nevoie neapărat, conform zicalei : “ Bea Grigore, aghiasmă…”, forţat, iar la momentul potrivit, când nu te aştepţi, îţi solicită ajutorul şi-ţi aduce aminte că te-a ajutat şi el la rândul lui. Fie că poţi sau nu poţi, te faci …luntre şi punte..” “să-l ajuţi pe cel care te-a îndatorat, fără să vrei, cu ajutorul lui spoit de o bunătate falsă. Desigur, există şi oameni de bine, creştini adevăraţi, care te ajută în orice împrejurare, fără să-ţi ceară nimic în schimb.

În ţările dezvoltate din punct de vedere economic, valoarea unui om, în sfera serviciilor sau a producţiei, este stabilită după munca pe care o prestezi într-un domeniu sau altul. Deunăzi am stat de vorbă cu un sătmărean, care a lucrat într-o ţară foarte dezvoltată din Europa. Acesta mi-a povestit despre faptul că, în momentul în care a dorit să se angajeze, acesta a fost întrebat : “ Ce ştii să faci ! “. Sătmăreanul nostru i-a spus angajatorului ce ştie să facă, iar a doua zi a primit un test practic. În următoarea zi a fost angajat la firma din ţara respectivă. Peste câteva luni, sătmăreanul nostru, datorită profesionalismului său, a ajuns şef de secţie. Valoarea lui s-a materializat în rezultatele muncii sale.

Regândirea sistemului de apreciere a valorilor umane din societatea noastră cred că ar reprezenta un pas important spre relansarea economiei naţionale. Maximizarea profiturilor şi, implicit, creşterea economică, nu se poate realiza dacă nu dispui de valori umane competente, de profesionalism, de creiere care să ştie cum să lupte într-o lume în care concurenţa “ Nu doarme, nu tace şi nu iartă ! “. Cu ajutorul unor astfel de valori umane, strategiile de dezvoltare a firmelor vor deveni flexibile, adaptate în permanenţă la schimbările care intervin în economia de piaţă. Din nefericire, de multe ori ignorăm, minimalizăm, proiectăm o imagine falsă şi “… facem mişto “ de oamenii valoroşi de lângă noi, pentru că nu avem capacitatea de a-i evalua, iar aceştia iau drumul străinătăţii. Acolo, aceşti oameni sunt apreciaţi de oameni competenţi, se bucură de respect, colegialitate şi spirit de echipă.

Dumitru Ţimerman

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *