DEZASTRE CONJUGALE

Filed under: Cultura |

În vremea studenţiei, sociologul dr. Mihai Prilog ne spunea la un moment dat, într-unul din seminariile sale, că nu înţelege, vorba vine, cum se poate degrada, denatura o relaţie amoroasă, care la început s-a aflat sub semnul unei iubiri platonice. Spunea, domnia sa, că în prima perioadă a prieteniei, a căsătoriei, cei doi îndrăgostiţi se adresau unul altuia cu apelative de genul : “Scumpa mea, Dragul meu, Îngeraşul meu, Sufleţelul meu, Iubirea mea “ etc. După o anumită perioadă de timp apelativele drăgăstoase se transformă în jigniri de neimaginat: “Nesimţită, Porcule, Tâmpită, Proastă, Boule, Sărăntocule, Măgarule” etc. Pe bună dreptate, sociologul dr. Mihai Prilog ne-a provocat cu aceste două situaţii pe care le întâlnim adesea în comunităţile noastre. De ce se întâmplă toate acestea într-un cuplu, care la început a fost armonios, plin de candoare şi afecţiune? De ce izbucnesc aceste certuri, care la un moment dat se lasă cu divorţ ? Este aproape imposibil să mediezi un astfel de conflict, care apare între cei doi foşti îndrăgostiţi. Dacă stai de vorbă cu el, aproape că îţi vine să crezi că el are dreptate. Dacă stai de vorbă cu ea, aproape că îţi vine să-i dai dreptate ei.

La o analiză atentă, putem constata că relaţia dintre cei doi n-a fost încă de la bun început trainică. Unul dintre cei doi a mimat dragostea, iubirea, iar în spatele ei se ascundeau interese de ordin material. De obicei, după ce se termină banii, în astfel de cazuri, se sfârşeşte şi marea dragoste, care se transformă în divorţ. Când vine vorba despre dragostea din interes, întotdeauna mă gândesc la romanul ION scris de Liviu Rebreanu.

În alte situaţii, orgoliile celor doi sunt alimentate de certuri interminabile, care uneori degenerează în lupte de cameră, de genul: fiecare dă cu ce apucă. Farfuriile moştenite de la mama ţîşnesc prin casă de parc-ar fi farfurii zburătoare, paharele de cristal, primite cadou la nuntă, devin adevărate grenade transformate în cioburi, iar pantofii devin crucişătoare de război. Nu mai vorbim de pumnii încasaţi în coapse, peste cap şi pe unde se nimereşte. Urgia se sfârşeşte cu o ploaie de lacrimi de crocodil, iar, în alte cazuri, conflictul se termină numai când apare poliţia.

Ei, ce să-i faci ! Bărbaţii mai vin acasă câteodată afumaţi de un chef încropit ad-hoc cu prietenii. Dacă bărbatul deschide uşa cu mâinile curate şi cu buzunarele goale, scandalul izbucneşte ca un vulcan, cu reproşuri incitante: „Iar ai băut, beţivanule ! Nu ţi-e ruşine, nemernicule! Uităte-te la tine, arăţi ca un porc !”…etc. Dacă bărbatul deschide uşa cu capul, în sensul că mâinile îi sunt pline de cadouri şi mai pune pe masă şi nişte bani, chiar dacă este olecuţă beat, el este întîmpinat cu un zîmbet cald şi cuvintele: „ Bine-ai venit, iubitule. Îţi încălzesc imediat supa…sau vrei să-ţi pregătesc altceva ?”…etc. dar şi „reţeta” aceasta nu este întotdeauna valabilă…

Destul de gravă este situaţia şi în cazul în care lipsa de cultură şi prostia domină conversaţiile dintre cei doi foşti îndrăgostiţi. Dialogul nu este posibil pentru că fiecare vorbeşte în limba lui, iar creierele nu mai procesează informaţiile furnizate de cei doi participanţi la strigătele de luptă şi apărare. Comunicarea devine sterilă, demnă de Spitalul nouă. Lipsa de hărnicie este iarăşi responsabilă de o sumedenie de discuţii contradictorii, pentru că partenerii aşteaptă unul de la altul să facă ordine în cameră sau să prepare un blid de mâncare. Despre gelozie ce să mai vorbim. Ea este o himeră, o fantomă cu care se luptă îndrăgostiţii ca şi Don Quijote cu morile de vânt. Aceste războaie dintre El şi Ea se soldează de multe ori cu: răni adânci săpate în suflet sau lăsate pe trupurile nevinovate, regrete, lacrimi, nefericire şi singurătate. Pedeapsa cade ca o ghilotină: fiecare doarme separat !

Din fericire, există îndrăgostiţi căsătoriţi, care şi la vârsta de 80 de ani se iubesc, se respectă şi se plimbă prin parcul oraşului ţinându-se de mână. Dincolo de pasiune şi interese de tot felul, mai există şi cupluri care au gustat din paharul fericirii de a merge până la capăt împreună, chiar dacă uneori vreo supărare a trecut ca un norişor peste iubirea lor. Şi totuşi, pe la noi mai trăiesc şi familii în care predomină: înţelepciunea, iubirea, respectul, înţelegerea, răbdarea şi armonia. La fel ca şi în familiile de altădată ale bunicilor noştri…

Dumitru Ţimerman

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *