Dreptul şi obligaţia de a vota

Filed under: Editorial |

Tot mai mulţi români se declară sătui de tot ce înseamnă politică sau orice ar avea de a face cu spectrul politicii româneşti. Din nefericire, românii extrapolează această atitudine şi asupra valorilor democratice fundamentale, cum ar fi democraţie reprezentativă, care este un regim politic democratic în care cetățenii deleagă puterea poporului – a “suveranului” – unor reprezentanți pe care îi aleg chiar din rândurile lor, pentru a se ocupa de treburile publice. Aşa se face că, din păcate, nemulţumiţi de oferta politicului autohton, tot mai mulţi români susţin că nu vor merge la urne. Extinderea nemulţumirilor politice înspre motorul democraţiei reprezentative – dreptul a vota şi de a fi ales – este un pericol iminent. Nu pot să uit îndemnul preşedintelui Traian Băsescu – demis la referendum, dar “salvat” in extremis – adresat românilor de a nu ieşi la urne. Un îndemn profund neconstituţional! Este exemplul ideal care să ne facă să ieşim la vot şi să ne exprimăm opinia politică, oricare ar fi ea, tocmai pentru ca politicienii să nu ne manevreze după bunul lor plac.

Există şi pericolul ca o anumită majoritate, extrem de manevrabilă cu promisiuni deşarte – să decidă în locul celor care mai ştiu cu ce se mănâncă această pită nu tocmai albă a democraţiei româneşti. Iată, pe scurt, un motiv pentru care să ieşim la urne! Trebuie să ne decidem propriul destin, bun sau rău, cum o fi el! Avem această obligaţie faţă de trecut, faţă de prezent şi faţă de viitor!

Mai apoi, există şi acea problemă a sistemului de vot şi cum votul nostru ajunge să determine direct sau indirect cine ne va reprezenta interesele. Trei sunt, în principiu, sistemele de vot democratice: votul pe lista de partid, votul uninominal pur şi votul uninominal proporţional, pe care-l avem acum. Un sistem de vot ar trebui să permită reprezentarea cât mai obiectivă a intenţiilor de vot ale electoratului. Cu cât numărul de parlamentari este mai mare, cu atât reprezentarea aceasta se face mai bine. Adică, se presupune că o situaţie în care un parlamentar care reprezintă 50.000 de alegători este mai bună decât cea în care alesul reprezintă 100.000. Desigur, ideea aceasta este în total dezacord cu cea lansată de unii politicieni cum că un parlament prea numeros este ceva rău şi compară pompieristic numărul aleşilor din România cu cei din Germania sau SUA, fără să precizeze, însă, că aceste două ţări nu au numai parlamentele federale, ci şi parlamente în fiecare stat. Ceea ce face, cel puţin în cazul SUA, să existe mai mulţi parlamentari raportaţi la populaţie decât în România.

Sistemul de vot actual a dus la creşterea numărului de parlamentari pentru a putea conserva votul politic. Votul uninominal pur ar fi creat o problemă democratică gravă: nici un candidat al opoziţiei să nu fi ajuns în Parlament, pentru a asigura acea contrabalansare vitală a puterii. Eu zic că, în actuala situaţie, cel mai bine se potriveşte votul pe liste. Votul va fi exclusiv politic, ceea ce e şi normal. Un parlamentar nu e primar, la alegerile generale nu alegi mai mulţi primari, ci alegi un partid. Desigur, liderii partidelor se vor pune pe primele locuri ca să fie siguri că vor câştiga mandatul. Asta să fie cea mai mare pierdere! În momentul de faţă, actorii politici nu pot gândi altfel decât au fost învăţaţi în ultimii 20 de ani. Iar electorii, de tot atâta timp votează nu pentru, ci împotriva cuiva.

Ciprian Bâtea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *