Femeia de pe stradă (III)

Filed under: Cultura |

Privirea femeii scruta cu nedumerire în albul ancestral al locului în care zăcea, acel univers fiind „bruiat” doar de  petele maronii – roşiatice din jur care îi trezeau stări de vomă amestecate cu sentimente de frică infantilă. Îi treceau prin ochii minţii mii de secvenţe, într-o derulare parcă de peliculă cinematografică în 36 de milimetri, rulând mii de cadre aparent uitate din copilărie,  petrecută pe acele uliţe cu miros de tei şi soc,  locuri în care şi acum ar fi vrut să se întoarcă pentru a nu mai pleca niciodată. Îşi amintea emoţiile primei zile de şcoală ca elevă „bobocică” din clasa a I , îmbrăcată în regulamentara fustiţă neagră în asortare cu celebra cămaşă albastră cu pătrăţele şi matricolă pe braţ, intrând în viaţă prin  primii paşi făcuţi „la mânuţă” cu mama, acea fiinţă gingaşă şi delicată alături de care a păşit pentru prima dată în curtea şcolii. Mama i-a fost alături şi-n ziua  Primei Sfânte Împărtăşanii, moment de maximă fericire de neuitat, dar şi-n momentele dure în care ele,  mamă şi fiică, erau alungate din casă de un tată biologic aflat sub demenţa „tăriilor”, doar pentru faptul că îl deranjau sfaturile soţiei de a nu mai bea. Se vedea la 12 ani într-o sală de tribunal mirosind veşnic a mucegai şi transpiraţie asistând cu nedumerire la promisiunile făcute completului de judecată de tatăl său de a-şi respecta familia; aceste promisiuni fiind ţinute mai mult sau mai puţin de trei zile. Trecură doi ani, hotărând să se răzbune pe părinţi. „Vreau să fiu pe picioarele mele, să mă pot descurca de capul meu fără să dau socoteală la nimeni – le-a reproşat în scurt timp şi o să fac totul posibil ca să-mi ating acest vis, chiar dacă acesta mă va determina să plec de acasă, să abandonez şcoala.”… Se uită în jurul său şi înfiorată de priveliştea acelui alb ceresc murdărit de acele pete maronii – roşiatice, realiză că-şi are în faţă urmele păcatelor, care o condamnau în conştiinţă la iadul cel mai negru. Descoperi lângă ea câteva pagini rupte dintr-o biblie pe care ridicându-le cu teama de a nu le murdări citi un fragment din Profetul Daniel: „ 1. Regele Belşaţar a făcut un mare ospăţ pentru o mie din dregătorii săi şi în faţa celor o mie a băut vin. 2. Belşaţar când era în toiul ospăţului, la băutul vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint pe care Nabucodonosor, tatăl său, le luase din templul din Ierusalim, ca regele să bea vin din ele, împreună cu dregătorii săi, femeile sale şi concubinele sale. 3. Atunci au fost aduse vasele de aur şi de argint care fuseseră luate din templul lui Dumnezeu din Ierusalim şi au băut din ele regele şi dregătorii săi, femeile sale şi concubinele sale. 4. Ei au băut vin şi au preamărit pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră. 5. În aceeaşi clipă au ieşit degetele unei mâini de om, care au scris în faţa sfeşnicului celui mare pe tencuiala peretelui palatului regal, şi regele a văzut vârful degetelor mâinii care scria. 6. Atunci faţa regelui s-a îngălbenit şi gândurile lui s-au tulburat; încheieturile coapselor sale au slăbit, iar genunchii i se izbeau unul de altul neîncetat”. Cuprinse de o nelinişte interioară mâinile femeii tremurau cuprinse parcă de moarte. Prima jumătate a paginii următoare era arsă şi nu se vedeau decât rânduri de litere gri de nedeşluşit pe fundalul negru tăciune a foii. Reuşi în cele din urmă să desluşească …  „23. Şi te-ai ridicat împotriva Stăpânului cerului şi ai adus vasele templului Său înaintea ta, şi ai băut vin din ele, tu şi dregătorii tăi, femeile tale şi concubinele tale, şi ai preamărit dumnezei de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră, dumnezei care nu văd, nici nu aud şi nici nu cunosc nimic, iar pe Dumnezeul în mâna Căruia este suflarea ta şi toate căile tale nu L-ai cinstit. 24. Atunci a trimis El vârful mâinii care a scris aceste cuvinte. 25. Iată inscripţia care a fost scrisă: Mene, mene, techel, peres ufarsin. 26. Aceasta este tâlcuirea cuvântului mene: Dumnezeu a numărat zilele regatului tău şi i-a pus capăt. 27. Techel: l-a cântărit în cântar şi l-a găsit uşor. 28. Peres: a împărţit regatul tău şi l-a dat Mezilor şi Perşilor”… Înfiorată de cele citite, simţi că i se învârte tot universul în timp ce făpturi hidoase veneau rânjind spre ea gata să-i ia sufletul. Cuprinsă de groază strigă: „Ajută-mă, Doamne!” – şi leşină. „Doamnă, doamnă, ne auziţi, repede să vină un medic” – strigă  părintele îngrijorat de starea de sănătate a persoanei aflate întinsă pe jos. „Unde sunt, unde mă aflu?” – întrebă femeia revenindu-şi ca după un somn adânc. „Vă aflaţi în biserică.” „ Părinte am nevoie neapărat de spovadă, vă rog frumos am nevoie de un preot.” … Bătea de ora 12 noaptea şi pentru ea,  femeia păcătoasă, viaţa de abia începea. Hristos a Înviat!

Valeriu Ioan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *