O radiografie a emigraţiei din România

Filed under: Editorial |

Statisticile oficiale susţin că aproape 2,5 milioane de români se află la muncă în străinătate, însă numărul lor real este mult mai mare, dar greu de stabilit. Prin tradiţie, destinaţia preferată a fost Italia şi Spania, însă în ultimii ani românii par să fi prins gustul ţărilor germanice şi nordice, mai puţin afectate de criză decât cele “latine”.

Conform aceloraşi date statistice, într-un clasament al ţărilor cu cei mai mulţi emigranţi români primele locuri sunt ocupate de Italia (1.072.342 de emigranţi) şi Spania (788.969). Urmează Germania (171.612) şi Marea Britanie (94.825). În topul naţional al emigrărilor, domină judeţul Neamţ, cu peste 11% din cetăţeni plecaţi la muncă în străinătate, urmat îndeaproape de judeţul Bacău, cu 9%, şi de Suceava şi Bistriţa-Năsăud, fiecare cu un procent de 8%. Cele mai timpurii plecări la muncă au fost din Moldova şi Transilvania. Explicaţia este aceea că atunci când a început valul de emigrări masive, în perioada 1996 – 2004, România trecea printr-o perioadă de criză internă care s-a resimţit mult mai puternic în Moldova.

Aici exista şi un nucleu reprezentativ de comunităţi catolice de ceangăi, care au stabilit relaţii în mod special cu Italia. Iar plecările în număr mare din Transilvania s-au datorat faptului că ardelenii au legături cu străinătatea mult mai multe decât românii din orice altă parte a ţării. În acelaşi timp, perioada de criză din România de la sfârşitul anilor ‘90 a coincis cu o perioadă de boom în construcţii în Spania şi Italia, ceea ce românii ştiau să facă bine. De asemenea, Italia, societatea europeană cu cea mai ridicată medie de vârstă a populaţiei, avea o mare nevoie de îngrijiri la domiciliu. Nu în ultimul rând, înainte de intrarea României în UE, obţinerea vizelor era mai complicată, pe când Italia a mers pe economia subterană. Românilor le-a convenit să lucreze la negru, iar oamenilor de afaceri italieni, la fel.

Dacă în perioada 1996 – 2008 au fost mai multe plecări din mediul urban în străinătate, după 2009 raportul s-a inversat în favoarea ruralului. Foştii navetişti de la sat la oraş au rămas şomeri întorcându-se acasă. Agricultura nu mai mergea, locuri de muncă nonagricole nu existau. Mai ales tinerii au luat calea străinătăţii.

Trebuie menţionat de asemenea că mulţi români au preferat Germania, Austria, Franţa şi nu numai, dar oriunde au ajuns erau hotărâţi să agonisească bani şi să se întoarcă apoi în ţară. Din păcate, nu se întâmplă aşa. Criza nu i-a ocolit, dar aşteaptă o redresare economică, chiar dacă, oriunde s-ar afla, sunt deseori trataţi cu discriminare sau cu ostilitate. Este la fel de adevărat că nici în ţară nu-şi mai găsesc locul. Îi ameninţă şomajul şi sărăcia. Multe familii se destramă pe fondul unei “emancipări nesincronizate”, a unei libertăţi pe care unul dintre parteneri sau amândoi încep să o folosească într-un mod negativ. Însă drama cea mai mare este cea a copiilor cu părinţi plecaţi din ţară. În acest sens, Federaţia Asociaţiilor de Români din Europa a pregătit un proiect de lege care să-i oblige pe părinţii plecaţi să petreacă cel puţin două luni pe an cu copiii.

Voicu D. Rusu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *