Sub binecuvântarea sacrei lumini

Filed under: Editorial |

Am sărbătorit din nou, după datina străbună, Învierea Domnului Hristos, împărtăşindu-ne de lumina celui mai strălucit şi slăvit praznic al credinţei noastre. A Înviat Hristos! L-am preamărit cu evlavie pe Fiul Omului cel judecat şi osândit, pe Iisus cel încununat cu spini şi răstignit pe cruce între doi tâlhari, pe Iisus cel mort şi pecetluit în groapă ca un înfrânt. Am preaslăvit cu neţărmurită bucurie fapta dumnezeiască săvârşită la Ierusalim, acum mai bine de douăzeci de veacuri, când puterile răului au fost biruite şi cătuşele morţii sfărâmate de Cel care, după trei zile s-a ridicat din mormânt. S-a ridicat ca un soare în răsărituri şi, puternic şi luminos, s-a înălţat în slava veşniciei ca Mântuitor şi Domn.

Întreaga noastră viaţă, mai cu seamă cea spirituală, se reazămă pe adevărul că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, iar noi suntem răscumpăraţi şi mântuiţi prin moartea şi învierea Lui. Mi-a fost dat să înţeleg acest adevăr profund privind îndelung în numeroasele reproduceri ale tabloului lui Leonardo Da Vinci “Cina cea de taină”.

Nu este mai puţin adevărat că impresia densităţii mistice mi-a fost amplificată de abundenţa detaliilor epice oferite de evanghelistul Ioan, povestind scena reală.
Manualele de istoria artelor consemnează că atunci când a pictat “Cina cea de taină”, între 1494 şi 1498, Leonardo Da Vinci a realizat o sinteză a câtorva momente succesive, petrecute în jurul acelei mese. Apostolii sunt surprinşi reacţionând, în moduri ce-i particularizează, imediat ce Iisus le-a spus că unul dintre ei Îl va vinde. Dar, cu siguranţă, cel mai pregnant aspect al lucrării lui Da Vinci este prezenţa lui Iisus. Aceasta reprezintă, ca perspectivă mistică, durata lumii de dincolo de masa cinei. “Nu vă voi lăsa singuri” mărturiseşte evanghelistul Ioan că le-a spus Iisus ucenicilor săi, la un moment dat. Suntem astfel îndreptăţiţi să spunem că din Învierea Domnului izvorăşte bucuria nădejdii cu toate că adesea, noi, muritorii, suntem încercaţi de necazuri, lipsuri şi dezamăgiri.

Am petrecut Paştele din acest an sub semnul marilor îngrijorări legate de nivelul crescând al crizei din Ucraina. Eşecul lamentabil al regimului Băsescu în toate domeniile a făcut din statul român o entitate fără obiective proprii clare. Relaţia de coabitare Ponta-Băsescu, ţinută instituţional în viaţă cu înjurături şi ameninţări, a devenit un coşmar. Statele Unite au oferit garanţii de securitate la peste 100 de state şi e greu de crezut că ele pot fi efective…

Ne-am spus însă din nou “Hristos a Înviat” crezând în binecuvântarea sacrei lumini a Învierii, pe care suntem chemaţi să o dăruim unii altora, curată şi neîntunecată de gânduri tulburătoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *