Tradiţia stropitului, păstrată cu greu la sat, pierdută la oraş

Filed under: Locale |

POYA-STROPITORI

Dacă în urmă cu mai mulţi ani stropitul din a doua zi de Paşte era o tradiţie respectată în special de tineri, dar şi de cei mai în vârstă, în ultima perioadă stropitorii au devenit o raritate. În mediul rural tinerii mai păstrează încă această tradiţie, în schimb, în mediul urban este aproape pierdută. Stropitul fetelor este păstrat mai bine în satele cu populaţie majoritară maghiară, de la care a fost preluat de populaţia românească. Mulţi cred că tradiţia de a doua zi de Paşte se va pierde treptat şi la ţară.

Tradiţia mai este încă păstrată în zona Oaşului. Aici feciorii se strâng în cete de câte 5-6 şi pornesc la stropit la casele unde sunt fete. Aici sunt aşteptaţi de gazde cu masa pusă şi cu băutură. Înainte de a le stropi cu parfum, feciorii spun câte o poezioară: “Am auzit că aveţi un trandafir frumos, am venit să-l udăm, să crească, să înflorească şi mulţi ani să trăiască!”. După ce fetele sunt stropite, feciorii se aşează la masă şi gustă din bunătăţile găsite şi din băutură, în general pălincă şi vin.

Din nefericire, cetele de stropitori sunt din ce în ce mai puţine şi aici. “Înainte aveam câte 20 de cete de stropitori. Acum abia dacă mai sunt şase-şapte. Dacă se continuă în acest fel, tradiţia stropitului de Paşte va dispărea”, ne-a spus una dintre oşencele stropite ieri. Băieţii, în schimb, spun că o vor continua câtă vreme vor putea.

Stropitul de Paşte este des întâlnit în satele cu populaţie preponderent maghiară, de la care a preluat această tradiţie şi populaţia românească. În mare, se petrec aceleaşi lucruri ca şi în zona Oaşului. Adică se formează grupuri de stropitori care vizitează casele cu fete pe care le stropesc. La fel ca în Oaş, se spun poezioare înainte de stropit, după care stropitorii sunt aşezaţi la masă.

Din păcate, însă, în zonele urbane tradiţia stropitului de Paşte începe să se piardă. A fost mai puternică până pe la mijlocul anilor ‘90 când mulţi dintre locuitorii oraşelor, mai ales ai municipiului Satu Mare, proveneau din zonele rurale. Urmaşii stropitorilor de atunci nu mai continuă tradiţia ci preferă alte activităţi în această perioadă. Aceasta este şi explicaţia asupra faptului că pe străzile oraşelor nu pot fi văzuţi stropitori.

Tradiţia stropitului a doua zi de Paşte se practică în special în satele din Transilvania. Obiceiul îşi are originea în perioada precreştină, ca simbol al vieţii şi fertilităţii, şi a fost practicat de mai multe popoare germanice. Potrivit credinţei religioase, obiceiul a fost adoptat în amintirea faptului că evreii i-au stropit cu apă pe adepţii lui Iisus care aduceau vestea Învierii.

Florin Dura

4 Responses to Tradiţia stropitului, păstrată cu greu la sat, pierdută la oraş

  1. HRISTOS A INVIAT!
    Fiecare comunitate/popor sa isi pastreze si sa isi cultive traditiile proprii!
    Unde s-a vazut, in ortodoxie, sa mergi din casa in casa, din bloc in bloc si sa umbli pe la toti cunoscutii si necunoscutii sa "stropesti"! Basca, femeile trebuie sa stea acasa ca daca vine vreun stropitor, fie el si ratacit, sa nu gaseasca pe nimeni acasa?
    Ma bucur ca romanii s-au desteptat si merg a doua zi de Paste la cimitire sa isi cinsteasca mortii, ca de aceea a inviat Domnul nostru Isus Hristos! Mai merg si la locurile de pelerinaj (biserici, manastiri, etc.) si se roaga sa le fie iertate pacatele si sa devenim mai buni!
    Doamne ajuta-ne!

    Un bun crestin
    22/04/2014 at 18:07
    Reply

  2. Asa sa fie,si sa nu comentam obiceiurile altora daca nu ne plac !

    ego
    23/04/2014 at 08:12
    Reply

  3. Cristos a inviat! Eu nu merg la stropit, dar cred ca e frumos ca, de Paste, sa-i cinstim si pe dragii nostri trecuti in nefiinta, si nu strica sa le stropim si pe femeile noastre, ca pe niste flori care nu trebuie sa se vestejeasca. Sigur, totul cu masura si bun simt! Sarbatori ca pe la noi – fie ca suntem romani sau maghiari – nu sunt in toata Europa sau in America. E ceva ce ne-a ramas in sange!!

    ion satamareanu
    23/04/2014 at 15:39
    Reply

  4. Obiceiul isi are originea in perioada precrestina, ca simbol al vietii si fertilitatii, si a fost practicat de mai multe popoare germanice. De fapt, conform credintei religioase, obiceiul a fost adoptat in amintirea faptului ca evreii i-au stropit cu apa pe adeptii lui Isus care aduceau vestea Invierii.

    ciprian
    24/04/2014 at 10:59
    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *