ZBOR SPRE NEMURIRE, CU NELU TARŢA (II)

Filed under: Cultura |

N-am avut vreme să ne mai întâlnim încă o dată, înainte de această despărţire temporară, prietene Nelu Tarţa. Pentru cei sănătoşi, vorba vine, timpul pământean parcă este nemuritor, iar zilele şi anii trec, cum spune Eminescu: „…ca nouri lungi pe şesuri..„ Pentru un om bolnav trupeşte, fiecare clipă înseamnă o eternitate. Nelu, vroiam să te mai îmbărbătez, să te mai încurajez cu o destăinuire autentică, reală, pe care mi-a dăruit-o într-o zi de vară un preot dintr-un sat îndepărtat. Acesta mi-a vorbit despre experienţele sale de duhovnic, pe care le-a trăit la căpătâiul celor care se pregăteau să părăsească trupul, în care sufletul trăieşte câteva zeci de ani. De pildă, acest preot mi-a vorbit despre frumuseţea Raiului, pe care a receptat-o prin intermediul descrierii făcute de unii pământeni, care, între viaţă şi moarte, au văzut o frântură din Împărăţia lui Dumnezeu. Aceşti oameni, care au avut această revelaţie, au apucat în ultimele clipe ale vieţii lor, spunea acest preot, să vorbească despre frumuseţea strălucitoare, inimaginabilă a Paradisului. Cred. Viaţa veşnică există, prietene Nelu Tarţa. Eu cred că tu, acum, deja o percepi cu sufletul tău translucid. Tu ai fost petrecut în lumea divină, înainte de Sărbătoarea Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, de nenumăraţi copaci înfloriţi, de candelabrele gladiolelor, de sălciile pletoase înflorite, de milioane şi milioane de flori renăscute pe tărâmul primăverii pământene.

O să ne fie dor de tine, Nelu Tarţa. O vreme…pentru că sperăm, în urma faptelor noastre bune, a puterii de a ierta şi a iubi pe aproapele nostru, să ne reîntâlnim cu toţi acolo: “… unde nu este durere, nici întristare, nici suspinare, ci viaţă fără de sfârşit”. O să ne fie dor de pricesnele tale, nemaipomenite, pe care le-ai dăruit creştinilor şi prin intermediul postului de televiziune NORD VEST TV Satu Mare. O să ne fie dor de cântecele tale minunate, de muzica populară, uşoară şi de petrecere, pe care le-ai interpretat de-atâtea ori: în nenumărate spectacole, la diferite nunţi, botezuri şi reuniuni de familie. O să ne fie dor de înţelepciunea ta, Nelu Tarţa, de vocea blândă, melodioasă, prin intermediul căreia ne-ai dat un sfat bun, ne-ai încurajat în momentele de răspântie din viaţa noastră.

Nelu Tarţa, prietene, ţi-au crescut aripi de flori pentru ca să poţi zbura spre Ţinutul inefabil al Împărăţiei lui Dumnezeu. “Isus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. “(Ioan 14:6) “Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimes, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă” (Ioan 5:24).

Am să zbor către marginile pământului cu aripile poleite de lumina stelelor. Mă voi cufunda în lacul de apă nemuritoare pentru a atinge dimensiunea sclipitoare a celor fără de durere. Navighez pe-ntinsele câmpii pline cu flori şi copaci de catifea. Peste ţărmul trecerii zboară păsări albe ca spuma laptelui. Mă plec în faţa Luminii şi-a pescăruşilor, care săgetează aerul răcoros al mării libertăţii depline. Vă zic de dincolo de moarte: Palate de lumină şi ample feerii mi s-au deschis în cale. În primăvara veşniciei şi-a fericirii am pătruns agale. E-atâta bucurie şi-atâta cald mister. Beatitudinea adie pe dumnezeiescul cer.

Dumitru Ţimerman

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *