More

    Zona arctică, următoarea frontieră în lupta pentru resursele energetice?

    9

    Regiunea arctică se încălzeşte mai rapid decât  alte zone ale globului, ceea ce înseamnă că ar putea deveni următoarea frontieră de cucerit în lupta pentru resurse energetice, scrie Bloomberg.

    Deja forările pentru petrol şi săpăturile pentru minereuri s-au accelerat în zona arctică şi aici sunt de aşteptat investiţii de 100 miliarde de dolari în următorul deceniu, potrivit estimărilor Lloyd’s of London, cea mai veche piaţă de asigurări din lume. Suprafaţa Oceanului Arctic acoperită cu gheaţă în prezent este jumătate dn cât era în 1999.

    Acest lucru înseamnă un acces mai larg la o regiune unde se estimează că se găsesc aproximativ un sfert din rezervele nedescoperite de petrol şi gaze ale lumii, precum şi aur, argint, cupru, zinc, diamante şi peşti. Statele cu teritoriu în zona arctică – SUA, Canada, Groenlanda, Islanda, Norvegia, Finlanda, Suedia şi Rusia – dezvoltă planuri de a construi infrastructură şi de a-şi spori capacităţile militare introducând sisteme de supraveghere, antrenând trupele să reziste la vreme geroasă şi dezvoltând capacitatea navelor de a naviga printre sloiurile de gheaţă.

    Forajul, mineritul şi pescuitul se desfăşoară în zona arctică deja de zeci de ani – dezbaterile privind explorarea ţiţeiului în Refugiul Arctic din Alaska datează de la finele anilor 1970 şi au revenit în atenţie în timpul campaniei pentru alegerile prezidenţiale americane din 2008. Dar o dezvoltare la scară largă părea un plan exagerat de ambiţios până de curând. Predicţiile că topirea gheţii va transforma zona arctică într-un punct de atracţie geopolitic şi că lupta pentru resurse va declanşa un conflict armat nu s-au materializat. Guvernele cooperează prin intermediul Consiliului Arctic, un forum creat în 1996. Spre deosebire de multe alte pieţe emergente, ţările arctice au economii dezvoltate şi sisteme juridice stabile. Totuşi, vecinii îşi dispută frontierele maritime, revendicând teritorii care se întind până la Polul Nord.

    Schimbările rapide ridică problema de a găsi un echilibru între veniturile obţinute din forare şi minerit pe de o parte şi riscurile de a degrada mediul şi de a perturba modul tradiţional de viaţă pentru cei aproximativ patru milioane de oameni din zona arctică. Mulţi dintre ei fac parte din triburi indigene care trăiesc acolo de milenii.

    Militanţii pentru protecţia mediului şi alţi observatori care au propus o abordare mai prudentă notează că incursiunile timpurii în Oceanul Arctic, mai ales de către companiile petroliere mari – au fost însoţite de multe accidente şi depăşiri de bugete. Shell a cheltuit de exemplu mai mult de cinci miliarde de dolari pe foraje în largul coastelor Alaskăi, iar acum proiectul este suspendat. Grupurile militante vor să protejeze zona arctică de catastrofe precum deversarea de petrol provocată de tancul petrolier Exxon Valdez din 1989. Anul trecut autorităţile ruse au arestat mai mulţi activişti Greenpeace care protestau pe o platformă petrolieră offshore.

    Dar companiile merg mai departe cu planurile lor, inclusiv ExxonMobil, cea mai mare companie petrolieră americană, care intenţionează să foreze o sondă în zona arctică anul acesta alături de compania de stat rusească Rosneft, în ciuda conflictului politic dintre SUA şi Rusia pe tema crizei din Ucraina.

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE