Cine suntem noi? (I)

Filed under: Cultura |

Îmi place să cred că toţi cei plecaţi în Occident, mai tineri sau mai bătrâni, mai aruncă o gândire îndărăt, spre ţara de unde au plecat cândva. Chiar şi cei mai tineri, care s-au acomodat cu viaţa şi rigorile ei de acolo. Am auzit pe mulţi spunând că, după câţiva ani de şedere în Occident, nu te mai interesează nimic ce se întâmplă în ţara ta. M-am convins, fiind la Montreal, că unii “plecaţi” încă din regimul trecut îşi mai amintesc de ţară, dar în modul cel mai urât, cu cele rele numai şi cu înjurături şi blesteme la adresa României şi a poporului român. Sigur, aceştia sunt cei care au suferit în închisorile politice ani de zile şi care au supravieţuit, iar după eliberare, prin diverse mijloace au ajuns acolo, în ţările “unde curge lapte şi miere”. Aiurea! E adevărat că cenţii sunt pe “jos”, dar trebuie serios să se apleci ca să-i poţi culege! Aud azi, printre noi, oameni care blamează ţara, care aduc injurii poporului acesta, dar nu ţara e vinovată că trăim aşa cum trăim, ci noi suntem vinovaţii. Compar, am dreptul s-o fac deoarece cunosc viaţa din Occident şi pe cea de aici. Cunosc şi felul cum se munceşte acolo, comparativ cu munca efectuată aici. Acolo nu-ţi permiţi tu să întârzii sau să ieşi în timpul serviciului la taclale în faţa unei ceşti de cafea sau la o bere. Aici, terasele sunt pline de oameni, funcţionari ai statului, oameni ce ar trebui să fie la birou şi să gândească la tot ce au de făcut. Dacă s-ar concedia din instituţiile statului 50% nici nu s-ar observa absenţa lor! De fapt stau în faţa calculatorului şi ai crede că lucrează, se concentrează! Nici vorbă! Important e cafeaua, ţigara şi bârfele. Sunt instituţiile îngropate în calculatoare. Sunt folosite pentru a face tabele, state de plată, evidenţe puerile şi înregistrări a cererilor la toate sectoarele. Toţi aceştia au salarii, fel de fel de recompense, de stimulente şi în loc să se comporte frumos cu cei ce le calcă pragul, fiind nevoiţi, vorbesc “ca din spatele calului”, de parcă ei ar fi înfiinţat gaura din macaroane! S-a îngroşat scriptologia şi şefii încearcă să mai încarce organigrama, spunând că vin în ajutorul oamenilor. Mai mult, numai la noi se mai ţin atâtea şedinţe, atâtea întruniri, atâtea cursuri de “specializare”. (Dacă nu-s specialişti, de ce au fost angajaţi?). Un director de şcoală, contabilul, secretarul şcolii sunt chemaţi din tot judeţul cu o hârtie. Sunt chemaţi pe rând, de toţi funcţionarii din IŞJ fără să gândească la faptul că aceste deplasări sunt decontate din banii învăţământului, se pierde o zi de muncă, se lasă şcoala de capul tuturor etc.

Sunt la noi instituţii care nu-şi mai găsesc locul, rolul, utilitatea, dar nimeni nu spune nimic. De mult se vorbeşte de autoritatea şcolii şi de importanţa Casei Corpului Didactic pentru perfecţionare. Inspecţiile se fac de către directori, prin asistenţe la ore şi prin obţinerea gradelor didactice, fără tam-tam! În lumea întreagă nu se întâmplă aşa ceva şi ne comparăm mereu cu alte ţări. Vorbeam de cei plecaţi şi cred că omul nu se rupe niciodată, în mod definitiv, de trecutul său, indiferent ce paşaport ar avea în buzunar. Interesant că românii plecaţi nu se interesează să realizeze o comunitate strânsă. După Sfânta Liturghie, duminică, fiecare pleacă la casa lui şi se întâlnesc peste o săptămână. Nu-i vezi duminică, după prânz, adunaţi la o cafea, la o discuţie. O fac grecii, italienii acolo, în cartierul lor din Montreal. O fac şi ruşii, lăudându-se cu “ţarul” Putin.

Teodor Curpaş

One Response to Cine suntem noi? (I)

  1. numai la stat sa pastrat caracterul romanesc a munci ,la firmele draxalmaier, zolner, anvis gotec…….se lucreaza ca in occident pentru salarii romanesti

    guru
    04/05/2014 at 07:32
    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *