Cuviosul păcătos

Filed under: Editorial |

A devenit şocant comportamentul lui Traian Băsescu în disperare de a se menţine “la butoane”. Faptul că sfidează cu ostentaţie litera şi spiritul Constituţiei nu mai reprezintă o noutate. Nici atacurile furibunde lansate suburban la adresa adversarilor săi politici nu mai miră de multă vreme. Este însă de-a dreptul revoltător că, dincolo de scena politică, atacurile sale includ şi alte domenii ale societăţii româneşti, identificând cu parşivenie pericole, duşmani şi “vulnerabilităţi” la adresa siguranţei naţionale. Această meteahnă paranoică, caracteristică întregii cariere politice a lui Traian Băsescu, a atins de curând culmi de neimaginat, tunurile declaraţiilor îndreptându-se asupra Bisericii Ortodoxe.
Cu o şiretenie de vulpoi bătrân, Traian Băsescu se preface că a uitat perioada în care a linguşit Biserica Ortodoxă şi pe preoţii slujitori ai ei, utilizând fariseic lăcaşurile de cult şi sărbătorile religioase pentru a poza în bun creştin. Acum arată cu nesimţire cu degetul spre preoţi, acuzându-i că s-au implicat în politică.

Şi au greşit nu pentru că s-au implicat, ci pentru că n-au făcut-o de partea cui ar fi dorit Traian Băsescu.

Preşedintele românilor şi-a permis să afirme că Preafericitul are nevoie de bani să îşi termine Catedrala Mântuirii Neamului, motiv pentru care este “un tip” pragmatic. Ne întrebăm cu uimire dacă cel numit golăneşte “tip” îşi face Catedrala pentru sine? Şi în acelaşi timp ne aducem aminte că cel care a ratificat legea pentru construirea acestui edificiu, definit de importanţă naţională, a fost tocmai Traian Băsescu. Edificiul devenit acum, în opinia locatarului de la Cotroceni, un motiv de troc politic în virtutea căruia Preafericitul face temele actualei puteri. Nu este de mirare că veninul unui asemenea mesaj prezidenţial a fost preluat de oficinele băsiste. Iar unul dintre lachei, care şi-a dorit să scrie un pamflet şi să fie ironic, a folosit josnica expresie “tovarăşul Dan Ilie Ciubotea, cunoscut printre muritori ca Patriarhul Daniel”.

Niciunul dintre servanţi nu a găsit însă de cuviinţă să comenteze că Traian Băsescu a decorat cu o ipocrizie fără margini un grup de preoţi care conduc importante parohii din Diaspora şi n-au făcut-o pentru ca noi, creştinii de rând, să nu tragem cumva concluzia că recompensele reprezintă o mulţumire pentru voturile “de afară” şi un cec în alb pentru viitoarele confruntări electorale.

Oricum, până la Judecata de Apoi a cuviosului cu păcate de neiertat, ne îndreptăm, plini de nerăbdare, privirile la AMR.

Voicu D . Rusu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *