More

    Hagicianul

    “Auzi, ai scris tu mai demult o carte despre Hagi… Unde o pot găsi?” Întrebarea mi-a fost pusă de un cunoscut, prin 2004. De atunci a trebuit să răspund de sute de ori aceleiaşi întrebări, formulată în diverse feluri. Hagi însuşi m-a abordat cu mulţi ani în urmă: „Mi-ar trebui vreo 50 de exemplare. Mai ai?”

    Nu mai aveam. Şi nici editura nu mai avea. Tirajele primelor trei ediţii, însumând – după ştiinţa mea – 22.000 de exemplare (10.000 + 10.000 + 2.000), fuseseră epuizate la scurt timp de la publicare, în anii 2000-2001. Dar pofta de Hagi abia fusese stârnită.

    Hagi e ca vinul vechi: cu cât „se învecheşte”, cu atât devine mai valoros. Îi creşte legenda. La statuia sa lucrează nu doar trecerea timpului şi amintirea unui fotbalist de geniu, ci şi pustiul care i-a urmat. Odată cu retragerea lui Hagi au apus şi bucuriile noastre legate de sportul-rege. Cu Hagi în teren, România însemna ceva pe Planeta Fotbal. Acum nu mai înseamnă nimic, iar după cum merg lucrurile, pustiul va dura încă multe decenii.

    În absenţa performanţelor actuale, ne lăsăm mângâiaţi de amintirile lăsate moştenire de Generaţia de Aur. Erau vremuri frumoase, când calificările la Campionatele Mondiale sau Europene nici măcar nu mai erau considerate performanţe. Întrebarea era: cât de departe ajungem la Mondiale?

    Şi ajungeam. Cu Hagi în teren, România a depăşit faza grupelor de fiecare dată: la Coppa del Mondo 1990 (locul 2 în grupă, înaintea Argentinei), la World Cup 1994 (locul 1) şi la Coupe du Monde 1998 (locul 1).
    Odată am depăşit şi faza „optimilor”, ajungând în „sferturi” (3-2 cu Argentina, în 1994), o dată am fost eliminaţi la penalty-uri (după 0-0 cu Irlanda, în 1990), altădată am pierdut la limită (0-1 cu Croaţia, în 1998).

    Dar Hagi a însemnat nu doar echipa naţională, ci şi Real Madrid, Barcelona, Galatasaray, Steaua, Brescia, Sportul Studenţesc sau Farul Constanţa. Plus echipele naţionale de juniori.

    Cartea pe care vă voi propune-o în curând nu se limitează la cariera fotbalistică a lui Gheorghe Hagi. Îl veţi descoperi şi pe micuţul Gica, fiul lui Iancu şi al manei Chiraţa, nepotul lui papu Gheorghe şi al bunicii Sultana. Veţi survola viaţa tumultuoasă a unui tânăr care a plecat de jos, de pe câmpul plin de ciulini din satul Săcele, unde alerga după o minge din păr de cal, „fabricată” de papu, pentru a fi aclamat pe marile arene ale lumii.

    Această carte este reeditarea celei publicate în 2000 şi reeditate, cu completări substanţiale, un an mai târziu. Cum ediţia completă, care cuprinde întreaga carieră de jucător a lui Hagi, a fost tipărită într-un tiraj mult mai mic decât precedentele (2.000 faţă de 20.000), ediţia a patra este importantă pentru biblioteca oricărui pasionat de fotbal. Utilitatea vine din statisticile complete care însoţesc volumul.
    Sper ca şi de aici înainte, lui Hagi să-i facă plăcere să-şi onoreze musafirii de onoare, inclusiv pe cei de la hotelul „Iaki”, cu câte un exemplar al acestei cărţi. În fond, în cele 528 de pagini e viaţa sa, până la agăţarea în cui a ghetelor de campion.

    Mângâiaţi de amintirea driblingurilor lui Gică Hagi, nutrim speranţa că, peste ani, vom ajunge din nou la Mondiale, purtaţi de şuturile imparabile ale lui Ianis Hagi. Ar fi cea mai frumoasă moştenire pe care ne-o lasă Hagicianul…

    Grigore Cartianu

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE