More

    Update – Europa „pro Baraba” (II)

    Mă încearcă un stânjenitor sentiment de inutilitate, ca cetăţean  european cu o orientare sexuală sper încă bine determinată, căsătorit, veşnic îndrăgostit de femeia visurilor mele, … soţia; sentiment care-mi „şopteşte persuasiv” că lumea în care trăiesc şi mă dezvolt plenar ar putea la un moment dat să-mi dicteze un nou tip de gândire, că de fapt omul nu-i nici bărbat, nici femeie în mod esenţial, ci un coctail elaborat între cele două sexe, la alegerea „cetăţeanului”. Mai mult, mă înfricoşează perspectiva în care vreun „for suprem” internaţional susţinut financiar m-ar putea obliga pe mine ca dascăl, om de presă şi viitor părinte, să le explic copiilor mei că de fapt nu există diferenţe sexuale între bărbaţi şi femei, contrazicând realitatea natural – antropologică dar şi teologică a determinării creaţiei umane. Pomeneam în primul articol de „BOOM”-ul informaţional provocat de alegerea melodiei „Rise Like A Phoenix, interpretată de Conchita Wurst (Tom Neuwirth) reprezentanta(ul) Austriei, care a câştigat concursul “Eurovision 2014”. De asemenea analistul Eugen Tănăsescu comenta evenimentul într-un articol apărut pe platforma cotidianului online “Adevărul.ro”, subliniind că, “rezultatul nu este decât un rezultat firesc al revoluţiei eliberării sexuale, pe care Europa a intensificat-o în ultima vreme, inclusiv la nivelul Parlamentului European”, reamintind aşa zisa reuşită, fie şi formală, fără implicaţii juridice, a Raportului “Lunacek” şi ale altor câteva acte pe această temă în pregătire, subliniind ca puncte slabe din “veriga europeană”, realităţi ca: lipsa de identitate, fragilitatea idealurilor, europenismul ca religie. Dezvoltând ultima idee, acelaşi analist sublinia că “cel puţin pe plan moral-social, Europa vrea să stabilească ce e bine şi ce e rău, în ce să credem şi în ce nu. Iar aici, femeia cu barbă punctează iarăşi: „I really hope that I get the chance to change some minds all around Europe” (Sper ca să am şansa să pot schimba mentalitatea câtorva oameni din întreaga Europă). Ori, asta nu e ceva de luat în glumă deloc, deşi vorbim de divertisment. Dar cine nu cunoaşte puterea de transformare a divertismentului, nu va înţelege mare lucru din entertainment-ul globalizant”. „Cui ne închinăm?” continuă autorul studiului, “este o întrebare care arată puterea determinantă a credinţei în valorile pe care le urmezi şi le aplici în viaţă. Unii (par din ce în ce mai mulţi) se închină banului (profitului), averilor, faimei, minciunii, manipulării, materiei etc. Alţii (par din ce în ce mai puţini) aleg să urmeze cinstea, dreptatea, adevărul, corectitudinea, ruşinea etc. Nu fără riscuri şi necazuri, să recunoaştem. Că doar aşa am ajuns la criza morală, care generează la rându-i, restul crizelor. Dar Europa, la ce se închină? … Sexualitatea este cel mai bun loc de unde se poate începe, pentru că ţine de un anume tip de intimitate. Prin sexualitate s-au reuşit multe acolo unde diplomaţia şi dialogul clasic au eşuat. Inclusiv profituri ce au transformat-o deja în ramură serioasă a economiei mondiale”. Isus Cristos a fost condamnat la moarte de către Pilat din Pont de frica iudeilor şi de a nu cădea în “dizgraţia” Cezarului. Suntem la 1981 de ani de la acel ruşinos episod din existenţa omenirii, în care un OM nevinovat, mai mult, Fiul lui Dumnezeu, a fost condamnat la moarte datorită faptului că: “Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului” (In. 19, 12). Suntem într-un Mileniu unde un bărbat travestit în “femeie cu barbă” ne-a propus “o altă religie” decât a Dumnezeului Celui Viu, făcându-se  pentru câteva clipe purtătorul de cuvânt al unei lumi ce – şi propune “un alt mântuitor”. Acum 1981 de ani Baraba a fost preferat în locul lui Isus. Noi pe cine alegem? Voi încheia articolul cu o reflexie a Părintelui Ieromonah Savatie Baştovoi, care comentează alegerea “alesului” de la Eurovision 2014, cu următoarele cuvinte: “Femei cu barbă au fost și vor mai fi. Altceva bate la ochi: «Femeia cu barbă», «Regina Europei» (cum a numit-o unul din crainicii Eurovision) a coborît pe scenă în cadru Biblic, întrunind simbolurile apocaliptice. Dincolo de grotescul părului fals de pe față, cu tot ce presupune lipirea lui (nici măcar nu e barba naturală), personajul în rochie de aur a coborît pe scenă într-un con de lumină aidoma lui Lucifer, ca, pe parcurs, să se transforme într-un ”arhanghel” cu păr negru purtat de flăcările iadului în viteză peste lume. Aceste detalii vizuale, lucrate cu multă meticulozitate și mulți bani de arhitecții Eurovision ne dau de știre că acolo se citește Scriptura, dar se face invers. Cel puțin ca experiment sociologic. De acum, pe lîngă Duminica femeii samarinence, Duminica femeii cananience, a femeii gîrbove sau a celei cu scurgere de sînge, se pare că vom avea și duminica femeii cu barbă – într-un alt fel de calendar”.

    Valeriu Ioan

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE