Update – Europa „pro Baraba”

Filed under: Cultura |

„Rise Like A Phoenix, interpretată de Conchita Wurst (Tom Neuwirth) din Austria, a câştigat concursul cântecului european Eurovision 2014, desfăşurat la Copenhaga. Cu un total de 290 de puncte, Austria s-a detaşat clar de următoarele două clasate: Olanda, care a obţinut 230 de puncte şi Suedia, cu 218 puncte. … România, reprezentată de Paula Seling & Ovi, s-a clasat în prima jumătate a clasamentului final, ocupând locul 12, cu 72 de puncte. În finala de la Copenhaga, România a obţinut puncte de la Azerbaidjan (6), Malta (8), Macedonia (4), Belarus (1), Israel (8), Portugalia (1), Norvegia (4), Moldova (12), Irlanda (2), Austria (8), Spania (8), Belgia (5), Italia (5).” Aşa îşi începea descrierea evenimentelor – “Eurovision 2014”, platforma online a unei televiziuni din România în “ziua de după potop”. O descriere punctuală şi oficială, “la rece” prin  statistica cifrelor, care dincolo de exactitatea datelor statistice prezentate, scoteau în evidenţă tendinţa “Bătrânei Europe” de a-şi  proclama “triumful libertăţii sexuale”, prin desemnarea „Femeii cu barbă” câştigătorul(ea) Eurovisionului de anul acesta. “Eurovisionul nu este doar un loc al jocurilor politice”, scria într-un articol apărut pe platforma online “Adevărul.ro”, analistul Eugen Tănăsescu. “ El este şi un puternic mijloc de expresie artistică a identităţii europene, mai precis a valorilor care unesc Europa.  Alegerea Conchitei Wurst (Tom Neuwirth pe numele său, 26 ani) drept câştigător al competiţiei nu este decât un rezultat firesc al revoluţiei eliberării sexuale, pe care Europa a intensificat-o în ultima vreme, inclusiv la nivelul Parlamentului European (reamintesc doar reuşita, fie şi formală, fără implicaţii juridice, a Raportului Lunacek şi alte câteva acte pe această temă, în pregătire). Aşadar, era de aşteptat. În plus, confirmă că acordarea aceluiaşi premiu acum 16 ani către Dana Internaţional (Israel) nu a fost doar o întâmplare. Iar de atunci, nu cred că a fost ediţie din care să fi lipsit o melodie (măcar) care să problematizeze tematica LGBT (mişcarea internaţională lesbianism, homosexualitate, bisexualitate,  transexualism n.a. ) şi a revoluţiei sexuale”. Ne zbatem ca naţie de ani întregi să ieşim din toate formele de sărăcie, mai ales din cea morală, criticând şi arătându-ne cu degetul faptele de corupţie din politică, educaţie, justiţie, sănătate etc. de la noi, încercând să asimilăm fel şi fel de tratamente europene în vederea asanării “infecţiei coruptive” care ne-a cuprins timp de peste 25 de ani. Acelaşi analist prezintă în acelaşi articol, laturi negative şi periculoase ascunse în spatele vorbelor frumoase “Pro pace – Europa”. Prima latură tratează “lipsa de identitate”. “Să fii ce vrei, când vrei, indiferent de normele sociale sau bagajul genetic este un adevărat catharsis pentru omul contemporan, care se simte destul de oprimat şi încorsetat de „sistem” (mare lucru dacă nu cumva politicienii încurajează această filozofie ca o compensare a euro-scepticismului). Riscul îl reprezintă însă chiar…lipsa de identitate…”  Un alt punct slab din veriga europeană îl reprezintă “fragilitatea idealurilor”. În acest sens acelaşi analist arată: “Câştigătorul Eurovision-ului a declarat după concurs: «This night is dedicated to everyone who believes in a future of peace and freedom» (această noapte este dedicată oricui crede în viitor, în pace şi liberate, n.a.). Nobile idealuri, înalte aspiraţii. Dar greu de atins, în condiţiile unei Europe ce se cam gripează în faţa problemelor economice şi politice şi al unui euro-scepticism crescând. Nici măcar «unitatea în diversitate» nu mai pare aşa plauzibilă, atunci când vezi ţări membre UE care se tachinează şi se împung reciproc. Şi atunci? De unde atâta pace când omenirea întreagă pare mai tensionată ca oricând? Câtă libertate mai intră în discuţie, când drepturile sunt limitate nu prin dictaturi, ca odinioară, ci prin limitări şi condiţionări economico-politice, negociate pe mesele marilor puteri? De pildă, de ce avem nevoie să discutăm astăzi, la nivel european, despre cedarea de suveranitate? Şi dacă ar fi vorba doar de cea statală…din păcate se poate şi mai rău. Anume suveranitatea interioară.”

Valeriu Ioan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *