BUCURIA DE A AVEA UN LOC DE MUNCĂ

Filed under: Cultura |

Este greu de înţeles de ce unii semeni de-ai noştri se bucură dacă au de lucru în economia noastră de piaţă. În mod paradoxal, omul tinde să fie cât mai comod, să treacă ziua de lucru şi să încaseze banii la sfârşit de lună. Nu întotdeauna angajaţii gândesc în acest mod delăsător şi plin de nepăsare. Avem angajaţi extrem de ambiţioşi, care pun mult suflet în ceea ce fac, se implică emoţional pentru a rezolva nenumărate probleme de serviciu. În unele locuri de muncă e mare bătălie pentru a obţine un segment din problematica existentă, pentru ca, ulterior, angajatul să poată arăta superiorilor săi că a lucrat ceva în luna respectivă. De multe ori, volumul de muncă este mai mic în comparaţie cu forţa de muncă angajată sau, alteori, foarte mare, iar personalul de specialitate nu este suficient.

Ce-i drept, în zilele noastre democratice, consumul este foarte mic în comparaţie cu oferta existentă pe piaţă. De-aici apar foarte multe probleme în ceea ce priveşte cheltuielile de producţie, salariile, consumabilele, utilităţile… deoarece încasările sunt mici. Pentru a supravieţui angajatorii trebuie să-şi gestioneze foarte bine banii încasaţi, motiv pentru care nu se mai fac angajări sau alte investiţii. La uşa instituţiilor sau a firmelor aşteaptă nenumăraţi absolvenţi, care ar dori să se angajeze pe durată nelimitată. De multe ori, în condiţiile de angajare, cerute de angajator, experienţa, într-un domeniu sau altul, vechimea ca atare, este hotărâtoare. Dar cum să deprindă tinerii experienţă dacă nu-şi găsesc un loc de muncă ?

În familiile ambiţioase orice job, orice muncă în plus după orele de program, sunt binevenite dacă aduc un ban în plus. La noi, se lucrează foarte mult şi după orele de program. Oamenii vor să-şi întregească veniturile pentru a-şi putea definitiva proiectele de familie. De multe ori se lucrează 12-14 ore pe zi şi chiar mai mult, pentru un trai cât de cât decent. Nu se justifică nicidecum ocara unora, care spun că românii sunt leneşi. Or fi şi din ăia, că doar „nu e pădure fără uscături”. Avem tineri foarte bine pregătiţi şi profesionişti cu experienţă în domeniu, care, din păcate, trebuie să ia drumul străinătăţii pentru a-şi pune în valoare calităţile lor. Cei mai buni reuşesc să ajungă la performanţă, iar meseriaşii îşi găsesc un loc de muncă pe măsură.

Bucuria de a munci, de a avea un loc de muncă pe la noi a devenit un lux. Dramele se petrec în momentul în care oameni bine pregătiţi trebuie să presteze tot felul de munci pentru a putea câştiga un ban. Ei se consolează şi spun că nu pot să stea acasă pentru că trebuie să meargă să lucreze ceva în fiecare zi, pentru a câştiga un ban. Unii apelează la prieteni, la cunoştinţe pentru a le solicita o recomandare pentru un loc de muncă, în timp ce alţii sunt întreprinzători şi reuşesc să-şi dezvolte o afacere în domeniul agriculturii, a comerţului sau a producţiei industriale. Foarte mulţi se pregătesc în permanenţă, chiar dacă sunt autodidacţi, adică învaţă acasă singuri, se specializează în continuare pentru a deveni cei mai buni. Adevărul e că astăzi trebuie să-.ţi umble bine mintea, cum spunea o doamnă din Sătmar, dacă vrei să supravieţuieşti în condiţiile actuale ale economiei de piaţă. Mai există încă mentalitatea aia veche, din regimul trecut, potrivit căreia trebuie să vină cineva, de undeva, să te angajeze, să-ţi spună ce şi cum să faci, să gândească în locul tău pentru ca tu să te realizezi pe plan profesional sau în domeniul afacerilor.

Dumitru Ţimerman

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *