Quo vadis Europa? (II)

Filed under: Editorial |

Dacă în articolul precedent am început să dezbatem cauze și moduri cum creștini din țări cu tradiții cultural – istorice și spirituale din Europa au trecut din tabăra propovăduitorilor lui Hristos în partea prigonitorilor Lui, trădându-și identitatea de copii ai Lui Dumnezeu conferită odată cu primirea Tainei Botezului și prezentând cazul deputatei scoțiene Carol Monaghan, catolică practicantă, fostă profesoară de fizică la Glasgow, care a fost linșată mediatic de postul de televiziune BBC, pentru că a apărut în Parlamentul britanic, cu o cruce pe frunte, urcăm pe bătrânul continent, ajungând în Danemarca, una din puținele țări europene care încă pedepsește blasfemia împotriva religiei (sursă: Alianța Familiilor din România). Acest fapt nu poate fi decât un lucru pozitiv, în măsura în care legea se aplică și-n cazul blasfemiei împotriva creștinismului; în sens contrar aspectul juridic nemaigăsindu-și justificare legală și obiectivă. Despre ce e vorba: în decembrie 2015 un danez a dat foc Coranului și a postat incidentul pe Facebook; luna trecută procuratura daneză anunțând pedepsirea faptului și darea în instanță a făptuitorului pentru blasfemie la adresa religiei musulmane. Pe de alta parte, în 1997 un danez a ars Biblia în timpul unui program de televiziune dat pe un canal de televiziune public, fără ca persoana respectivă să fi fost dată în instanţă, autoritățile neintervenind, cu toate că Luteranismul (creștinismul) e încă religia oficială în Danemarca. [Detalii: https://www.firstthings.com/web-exclusives/2017/03/blasphemy-in-denmark<http://click.icptrack.com/icp/relay.php?r=35776938&msgid=1880349&act=LPFQ&c=585695&destination=https%3A%2F%2Fwww.firstthings.com%2Fweb-exclusives%2F2017%2F03%2Fblasphemy-in-denmark>]         Astfel, Alianța Familiilor din România pune această diferență între tratarea favorabilă a islamului și tratarea nefavorabilă a creștinismului pe seama faptului că danezii iau măsuri profilactice pentru a preveni atacuri teroriste, conform rațiunii. O realitate tristă, imagine dezolantă a unui stat căruia nu-i mai pasă de Biserică și de valorile moral – creștine și așa subțiate și ignorate.      În urma desfășurării acestor realități ne putem pune următoarele întrebări: dacă evenimentele de mai sus s-ar fi petrecut într-o țară musulmană ordinea și desfășurarea acțiunilor ar fi fost aceeași? În mod sigur că … DA! Este foarte greu de crezut ca un guvern dintr-o țară având religia predominantă cea musulmană să condamne arderea Bibliei creștine. Ce țară din Europa ar avea de câștigat și cine de pierdut în urma partinizării și măsluirii unui act justiționar în vreun fel sau altul; … în mod sigur NIMENI.  … și Adevărul vă va face liberi … le spunea Hristos Apostolilor și celor care-L ascultau. Ce rămâne în urmă? O Biserică umană tristă, părăsită și abandonată de dragul unor măsuri antiteroriste, fără rezolvări eficace în timp. Nu frica de a spune adevărul ne va asigura identitatea și forța de creștini, ci din contră curajul de a-L mărturisi pe Dumnezeu Tatăl – Fiul – Spiritul Sfânt în toate timpurile, condițiile sociale, conjuncturi istorice, chiar cu riscul pierderii vieții. Căci … cine  își va pierde sufletul pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-l va câștiga … zice Domnul.

Valeriu Ioan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *